Droguri în Italia: unde trece linia

Telefonul, declarația și cererea de analize: ce hotărâți în aceste ore

Telefonul cântărește adesea mai mult decât substanța găsită. Un control care a descoperit o cantitate mică poate rămâne un caz de consum, dar mesajele, contactele și imaginile din aparat pot schimba încadrarea. De aceea întrebarea care vine imediat este dacă deblocați telefonul și ce spuneți despre conținutul lui. Dacă refuzați, autoritatea poate cere accesul pe altă cale, iar refuzul poate fi privit cu suspiciune; dacă acceptați, oferiți material care poate fi citit în sensul cel mai defavorabil, mai ales dacă folosiți cuvinte de argou pe care un traducător le înțelege greșit.

• Declarația de consum. A spune că substanța era pentru uz personal poate lămuri destinația, dar atrage întrebări despre sursă, despre cât luați și de când. Răspunsurile date fără avocat se contrazic ușor mai târziu.
• Certificatul de dependență sau de tratament. Dacă urmați un program medical, documentul poate arăta contextul consumului. Prețul este că devine parte din dosar și poate fi cunoscut de angajator sau de familie, deci se depune doar cu acordul dumneavoastră și prin apărător.
• Contestarea măsurilor luate asupra banilor sau a vehiculului. Dacă au fost ridicați bani, se poate cere restituirea, dar trebuie să dovediți de unde provin. Fără acte, cererea slăbește și atrage atenția asupra veniturilor dumneavoastră.

Fiecare alegere se face cu actele în față, nu pe stradă, nu în mașina poliției și nu la telefon cu un prieten. Spuneți că doriți un avocat și că nu semnați nimic fără traducere.

Cine citește despre droguri după un control, o percheziție sau un telefon ridicat

Cel mai des ajunge aici un tânăr român oprit într-un control rutier sau la ieșirea dintr-un local, la care s-a găsit o cantitate mică și care nu știe dacă urmează un proces sau doar o sancțiune. Se întreabă dacă a fost trecut într-o evidență, dacă își va pierde locul de muncă și dacă părinții din țară vor afla. Orice răspuns generic îl neliniștește mai mult.

Altă situație este a unei familii în care a avut loc o percheziție: polițiștii au intrat în apartament pentru un cunoscut sau pentru un coleg de cameră, au găsit ceva într-o încăpere comună și au luat toate telefoanele. Nimeni nu știe cine răspunde pentru ce, iar în apartamentul unde locuiesc mai mulți români, cu contracte neoficiale și cu oaspeți, lucrurile se complică repede.

Mai ajung aici șoferii și călătorii în tranzit, opriți la o graniță sau pe autostradă, cu pachete pe care le duceau altora «ca să ajute», precum și rudele celor reținuți, care nu pot afla nici măcar dacă omul este într-un sediu de poliție sau într-un centru de detenție. În sfârșit, vin persoane care au doar o amendă administrativă pentru consum și vor să înțeleagă ce înseamnă ea, dar care se tem că ar putea deveni ceva mai grav dacă fac o greșeală în procedură.

Permisul, serviciul și familia după ce s-a găsit ceva

De la început apar efectele care nu țin de justiție. Dacă ați fost oprit la volan, permisul poate fi reținut sau suspendat, iar fără el nu mai puteți ajunge la lucru. Dacă lucrați cu copii, cu bătrâni sau în transport, angajatorul poate cere explicații, iar o reținere devine o problemă de încredere, nu doar de lege. Un test făcut la serviciu, o convocare la medic sau o cerere de certificat ating viața de zi cu zi.

Permisul de ședere merită o discuție aparte. O înscriere în dosarele autorităților, chiar dacă nu este o condamnare, poate fi privită la reînnoire, iar cine așteaptă un răspuns la o cerere de cetățenie sau de reîntregire a familiei trebuie să spună apărătorului totul de la început. Banii ridicați în timpul controlului pot lipsi din bugetul lunar, iar chiria sau ratele curg indiferent de ce s-a întâmplat.

În familie, vestea provoacă ruptură. Părinții din România nu înțeleg ce înseamnă un «proces-verbal» și se tem de cel mai rău, iar partenerul poate pune întrebări la care nu aveți un răspuns pregătit. Copiii mici nu trebuie lăsați să audă conversațiile cele mai tensionate, iar la școală, dacă un coleg știe, apar tachinări. Cel mai bun lucru este o discuție liniștită, cu un adult de încredere, care să spună adevărul fără detalii pe care nu le cunoaște nimeni. Nu postați nimic și nu cereți prietenilor să «mărturisească» pentru dumneavoastră.

Gesturi care transformă un consumator în suspect de trafic

• Nu ștergeți mesaje, contacte sau poze din telefon. Ștergerea se vede și poate fi citită ca încercare de ascundere, iar autoritatea poate recupera adesea conținutul. Absența lui face mai mult rău decât ce conține.
• Nu duceți pachete pentru alții «ca să ajutați». Un pachet ajuns într-un bagaj sau într-o dubă devine răspunderea celui care îl transportă. Cine nu știe ce e înăuntru nu are cum să se apere.
• Nu vorbiți despre dosar cu colegii de celulă sau cu prietenii care au fost de față. Ce povestiți ajunge în declarații, iar poveștile se potrivesc rar.
• Nu luați legătura cu persoana de la care ați cumpărat. Un mesaj trimis după control poate fi citit ca încercare de înțelegere.
• Nu aruncați și nu ascundeți ce a rămas acasă. O percheziție ulterioară poate găsi urme, iar ascunderea agravează.
• Nu semnați procese-verbale fără traducere. O frază scrisă în italiană, pe care n-o înțelegeți, poate însemna acord la o descriere a faptelor.
• Nu postați nimic despre control pe rețele. Chiar și o glumă poate fi folosită ca dovadă a obișnuinței.

Dacă ați făcut deja ceva din această listă, spuneți-i avocatului. O greșeală cunoscută din timp se poate explica.

Aceste reguli par stricte, dar fiecare are o rațiune practică: autoritatea judecă după ce găsește, nu după ce intenționați. Un gest făcut din frică sau din grabă ajunge în dosar cu o semnificație pe care nu ați dorit-o, iar apărătorul nu mai poate decât să-l explice.

Actele care arată cine sunteți și ce ați avut asupra dumneavoastră

Diferența dintre consum și trafic se hotărăște pe context, iar contextul se dovedește cu hârtii. Adunați:

• procesul-verbal de control și lista a ceea ce s-a ridicat, copiate integral, cu data, ora și locul;
• dovezile venitului legal: fluturași, contract de muncă, extrase de cont, ca să se explice banii găsiți asupra dumneavoastră;
• documente medicale despre eventuala dependență sau tratament, cu datele consultațiilor, dacă dumneavoastră doriți să le folosiți;
• explicația călătoriei, dacă ați fost oprit în tranzit: bilete, rezervări, mesaje cu cei care v-au invitat, dovada motivului;
• declarații ale persoanelor care știu cum trăiți: coleg de cameră, angajator, partener, scrise sobru;
• actele locuinței și lista celor care au acces: contract de închiriere, nume ale colocatarilor, cine are chei;
• un tabel al telefoanelor, conturilor și aplicațiilor folosite, pentru ca apărătorul să știe ce poate conține un aparat luat;
• orice dovadă că bunurile găsite nu sunt ale dumneavoastră sau nu erau în locul unde ați fost oprit.

Păstrați originalele și faceți fotografii la fiecare pagină. Ce nu se poate dovedi cu o hârtie rămâne o poveste, iar povestea nu cântărește ca un document.

Dacă ați fost oprit împreună cu alte persoane, notați cine era de față, unde stătea fiecare și ce s-a găsit în dreptul cui. Diferențele dintre mașina unde s-a găsit ceva și locul unde ați stat dumneavoastră pot separa răspunderile. Cereți și numele polițiștilor care au făcut controlul, dacă vi le-au spus.

Drogurile la granița dintre România și Italia

Multe dosare au un picior dincolo de frontieră. Pachete trimise cu dube spre România, bagaje de autocar, curieri ocazionali, comenzi făcute pe aplicații, toate pot ajunge în atenția autorităților din România și din Italia. Un român oprit cu ceva asupra lui poate fi întrebat și despre cine l-a rugat, ce știa și unde trebuia să ajungă obiectul. Cooperarea între state face ca informațiile să circule, iar un nume dintr-un telefon poate fi verificat și în România.

Limba creează un risc aparte. Mesajele scrise în română, cu argou, abrevieri și glume, sunt traduse de un interpret care nu cunoaște mereu înțelesul lor. O expresie banală între prieteni poate fi redată într-un fel care sună a trafic. De aceea apărarea cere traducerea integrală a comunicărilor de către un traducător recunoscut și, dacă este nevoie, o expertiză de limbaj. Nu acceptați o traducere sumară din dosar fără s-o verificați.

Actele care dovedesc viața dumneavoastră în România, venituri, familie, tratament, se traduc și, dacă se cere, se legalizează. Poșta dintre România și Italia durează, iar o adeverință de la un medic de acolo poate cere zile. Consulatul României nu intervine în fondul dosarului, dar poate indica la ce adresă se cer copii certificate. Un avocat din România poate verifica dacă există dosare acolo, pentru ca apărarea să nu fie surprinsă de o informație care circulă între state.

Cum pregătim apărarea în dosarele cu substanțe

Încredințarea apărării se face printr-un mesaj la adresa avvmassimoromano@gmail.com sau printr-un apel la telefonul studiului. Ne trimiteți fotografii ale procesului-verbal, ale listei bunurilor ridicate și ale oricărei citații. Dacă nu ați fost încă audiat, nu mergeți înainte să ne scrieți.

La discuția de început stabilim ce arată actele: ce cantitate, în ce stare, ce s-a găsit lângă ea și ce spune controlul despre telefon. Apoi facem lista a ceea ce se poate dovedi despre viața dumneavoastră și despre destinația substanței. Pregătim declarația, dacă hotărâm că este în folosul apărării, și vedem ce măsuri ale autorităților se pot contesta imediat, de pildă ridicarea banilor sau a permisului.

Lucrăm în limba în care vă este cel mai ușor, iar actele italiene vi le explicăm pe românește, rând cu rând. Avem sedii la Roma, la Milano și la Napoli, deci putem fi aproape de locul controlului sau al arestării. Când documentele sau martorii sunt în România, lucrăm cu un corespondent de acolo. Pentru urgențe, de pildă o reținere sau o audiere care urmează imediat, telefonul este calea cea mai rapidă; mesajul scris vine apoi ca să fixeze ce am hotărât.

Dacă există mai multe persoane implicate în același control, spuneți-ne de la început: interesele lor pot diferi, iar un apărător nu poate reprezenta pe toți fără risc. Stabilim dinainte cine are ce apărător și ce nu se spune între ei.

Întrebările pe care le pun puțini, dar care schimbă încadrarea

• Pe ce se sprijină acuzarea pentru a spune că substanța era destinată altora: cantitate, împărțire, bani, mesaje?
• Ce trebuie dovedit despre consumul personal și ce acte medicale ajută, fără să mă expună?
• Telefonul a fost ridicat? Ce pot citi și ce nu pot folosi din el, și pot cere să fie verificate mesajele de un traducător?
• Banii ridicați pot fi restituiți și ce dovezi trebuie aduse despre proveniența lor?
• Se aplică o calificare mai ușoară a faptei și de ce depinde?
• Dacă am locuit cu alte persoane în apartament, cum se separă răspunderea?
• Permisul meu de conducere sau cel de ședere poate fi afectat, și ce fac imediat?
• Dacă am fost oprit la frontieră, ce se întâmplă cu drumul meu spre România sau spre Italia?
• Pot cere să fiu trimis la un program de tratament în loc de pedeapsă și cum se cere?

Cereți răspunsuri precise, în scris, mai ales despre telefon și despre bani. Cine are un răspuns vag într-o astfel de situație nu cunoaște încă actele.

Mai întrebați cine hotărăște dacă fapta se tratează ca simplu consum sau ca altceva și în ce moment al dosarului se poate schimba asta. Întrebați și ce se întâmplă cu persoanele care au locuit cu dumneavoastră, ce au voie să spună și dacă trebuie să aibă apărător propriu. În fine, întrebați cum se pot corecta traducerile greșite ale mesajelor, înainte ca ele să ajungă la instanță.

Cuvintele din procesul-verbal de ridicare, în limbaj simplu

Pe acte veți găsi expresiile de mai jos; ele sunt în italiană, iar traducerea o obțineți de la avocat sau de la interpret.

• Cantitatea: punctul de plecare al evaluării, dar care nu hotărăște pe cont propriu între consum și trafic.
• Fracționarea: împărțirea substanței în doze deja pregătite, indiciu puternic al destinației pentru alții.
• Banii: bancnote mici și numeroase găsite asupra persoanei, evaluate împreună cu restul.
• Instrumentele: cântare, pungi și alte obiecte care pot indica destinația substanței.
• Comunicările: mesajele și contactele din telefon, adesea decisive în dosar.
• Consumul personal: folosirea pentru sine, care se poate susține cu certificat și cu dovada unei dependențe.
• Gravitatea redusă: calificarea unei fapte mai puțin serioase după mijloace, modalitate și împrejurări.
• Asocierea: situația în care mai multe persoane acționează împreună într-o activitate organizată; reprezintă un salt față de fapta individuală.

Același cuvânt poate însemna un lucru într-un dosar de consum și alt lucru într-un dosar de trafic. Întrebați avocatul în ce categorie intră cazul dumneavoastră.

Aceste cuvinte nu sunt etichete definitive: în același dosar, o evaluare se poate schimba dacă apar elemente noi, de pildă un certificat medical sau o traducere corectată a unui mesaj. De aceea, cereți apărătorului să vă arate care dintre ele au cântărit în dosarul dumneavoastră și care pot fi combătute cu documente. Nu vă bazați pe ce spun alții că «se face de obicei».