Glosar: termenii italieni și ce înseamnă

Cine deschide un glosar și ce are în față

Cel mai des, cititorul are un act în mână și nu înțelege un cuvânt. Poate fi o citație cu o rubrică «indagato», un aviz care vorbește de «art. 415-bis», o ordonanță cu «decreto penale» sau o hotărâre cu «archiviazione». A deschis un traducător online, a citit un echivalent și a rămas cu impresia că a înțeles, deși sensul practic îi scapă. Nu are nevoie de un dicționar, ci de explicația efectului: ce schimbă cuvântul acela în viața lui.

Alt cititor este rudă: o soție care a fost sunată de un soț aflat în Italia și a auzit un termen pe care nu-l poate repeta. Un frate care a găsit un act în italiană pe e-mailul celuilalt. Un părinte care vrea să afle dacă fiul este «imputato» sau doar «indagato» și ce diferă. Pentru ei, importantă este diferența între termenii care par asemănători, pentru că traducerea literală duce adesea în eroare.

În sfârșit, vin și cei care au deja un apărător, dar vor să urmărească ce se spune. Nu doresc să schimbe nimic; doresc să știe despre ce este vorba când apărătorul spune că «acum e fază de încheiere» sau că «s-a făcut clasare». Pagina aceasta le dă cuvintele, nu sfaturi. Iar ceea ce nu găsesc aici, pot întreba apărătorul, fără rușine: nimeni nu cunoaște de la început un limbaj procesual străin.

Cum un cuvânt neînțeles schimbă ziua cuiva

Un termen înțeles greșit nu rămâne în hârtie; ajunge în viața de zi cu zi. Cel care citește «indagato» și crede că a fost deja acuzat se sperie și poate lua decizii pripite: demisionează, vinde ceva, pleacă din oraș. Cel care citește «archiviazione» și crede că totul s-a încheiat definitiv poate relaxa vigilența, deși clasarea nu este o hotărâre de nevinovăție și dosarul poate avea urmări. Diferența între aceste înțelesuri se simte la locul de muncă, în familie și în planurile de călătorie.

La fel, un «decreto penale» pare un simplu act administrativ, însă are un termen scurt pentru opoziție. Cine îl lasă într-un sertar descoperă mai târziu că hotărârea a devenit definitivă. Un «avviso» care vorbește de încheierea urmăririi deschide o fereastră de timp în care se poate acționa, iar cine nu știe asta pierde o ocazie. În toate aceste situații, nu cuvântul în sine produce paguba, ci faptul de a nu-i cunoaște efectul.

Familia suportă consecințele neînțelegerilor: certuri despre ce a spus avocatul, cheltuieli făcute în grabă, zile libere luate fără rost. De aceea merită să aveți la îndemână o listă de termeni, pe înțelesul dumneavoastră, și să adăugați explicațiile apărătorului. Peste timp, lista aceasta devine un instrument de lucru pentru toți cei din familie care urmăresc dosarul.

Cele mai mici neînțelegeri de limbaj pot crea certuri în familie, mai ales când fiecare citește altfel același cuvânt.

Ce faceți atunci când nu înțelegeți un cuvânt de pe act

Aveți de ales între a căuta pe cont propriu o explicație și a întreba un apărător. Căutarea pe internet este rapidă, dar riscantă: un site vă poate da traducerea unui termen dintr-un alt sistem, iar sensul poate fi diferit. Prețul este că vă formați o părere greșită și o folosiți apoi în conversații. Întrebarea adresată unui apărător costă o convorbire și poate părea un deranj, însă răspunsul este adaptat actului dumneavoastră.

Altă alegere este dacă traduceți actul întreg sau doar părțile care contează. O traducere întreagă, făcută de un traducător acceptat, costă mai mult, dar este necesară dacă actul trebuie folosit în procedură. O traducere parțială, pentru înțelegere, este suficientă la început. Apărătorul vă poate spune care părți merită traduse oficial și care pot fi explicate verbal.

Încă o alegere privește cât de repede acționați după ce ați înțeles. Termenii din glosar indică adesea faza și un termen; cei care arată o fereastră de timp cer reacție rapidă. Dacă ați înțeles că actul deschide un interval în care se poate acționa, nu mai așteptați: trimiteți actul apărătorului în aceeași zi și notați data la care v-a ajuns. Dacă actul nu cere reacție, păstrați-l oricum, fiindcă poate conta mai târziu.

Notați, pentru fiecare cuvânt neînțeles, când ați întrebat și ce răspuns ați căpătat. Dacă mai târziu veți avea un dubiu, nu va trebui să reconstituiți din memorie. Iar dacă explicațiile diferă, spuneți-i apărătorului, ca să stabiliți împreună sensul corect.

Ce să păstrați din fiecare act cu termeni străini

Pentru ca un termen să poată fi explicat corect, apărătorul trebuie să vadă actul în întregime. Păstrați:

• Actul întreg, în toate paginile, nu doar pagina cu termenul care vă sperie. Contextul decide sensul.
• Plicul sau mesajul de însoțire, cu data la care actul a ajuns la dumneavoastră. Data poate decide dacă un termen a început.
• Numărul dosarului și antetul, pentru că ele arată de la ce autoritate vine actul și în ce fază se află procedura.
• O listă a termenelor necunoscute, scrisă de dumneavoastră, cu pagina la care apar. Ajută apărătorul să răspundă punctual.
• Traducerile făcute de dumneavoastră sau de un site, notate ca atare. Apărătorul vă va spune ce este corect și ce nu.
• Actele anterioare din același dosar, dacă le aveți: citații, avize, ordonanțe. Un termen se înțelege mai bine în șir.
• Notițele din convorbirile cu apărătorul, cu data. Peste timp, nu veți mai ține minte exact ce înseamnă fiecare cuvânt.
• Un caiet propriu de termeni, cu explicațiile în cuvintele dumneavoastră. Se îmbogățește cu fiecare act.

Faceți fotografii ale fiecărei pagini, cu toate marginile și ștampilele, și păstrați originalele într-un loc sigur. Nu subliniați și nu scrieți pe original; folosiți o copie pentru însemnări. Dacă actul vi s-a dat în mai multe exemplare, păstrați-le pe toate, pentru că uneori doar un exemplar poartă semnătura sau ștampila. Trimiteți apărătorului fișierele cu nume care spun ce sunt: «aviz-data», «ordonanta-data».

Întrebări de pus apărătorului despre termenii din actele dumneavoastră

Un glosar nu poate răspunde la tot. Iată întrebările care adaugă ceva la ce spun termenii:

• În ce fază a procedurii mă aflu, dacă pe act apare cuvântul «indagato» și nu «imputato»?
• Ce efect practic are actul, adică ce trebuie să fac sau ce nu mai pot face din cauza lui?
• Există un termen care curge din momentul în care actul a ajuns la mine, și când se împlinește?
• Ce se întâmplă dacă nu reacționez la un act de felul acesta?
• Dacă actul vorbește de clasare, ce înseamnă pentru mine și ce nu înseamnă?
• Dacă este vorba de o ordonanță penală, ce pot face și în cât timp?
• Cum arată un aviz de încheiere a urmăririi și ce pot face în fereastra de timp pe care o deschide?
• Ce cuvinte din act nu au echivalent în română și cum le explic familiei?
• Cum mă asigur că traducerea unui act este corectă pentru a fi folosit în procedură?

Înainte de convorbire, parcurgeți actul cu un creion și marcați cuvintele pe care nu le înțelegeți. Aduceți lista împreună cu actul, ca apărătorul să vadă imediat la ce vă referiți. Cereți-i să vă spună pentru fiecare termen nu doar ce înseamnă, ci și ce schimbă în situația dumneavoastră. Întrebați dacă vreun cuvânt are un sens diferit în română și cum să evitați confuzia. Cereți, la sfârșit, o notă scrisă cu explicațiile, pe care s-o păstrați lângă act.

Termenii italieni și limba română: unde se pierde sensul

Cel mai mare pericol al limbajului procesual italian pentru un român nu este cuvântul necunoscut, ci cuvântul care pare cunoscut. Italiana și româna sunt limbi înrudite, iar multe cuvinte seamănă. Dar în limbajul juridic asemănarea înșală: același cuvânt poate avea în Italia un sens procesual precis, pe care echivalentul românesc îl are puțin sau deloc. De aceea, traducerea literală duce adesea în eroare.

Actele circulă între România și Italia în traduceri, iar traducerile trebuie făcute de specialiști. Un certificat sau o hotărâre italiană tradusă de un neavizat poate conține greșeli care schimbă sensul, iar dacă actul este folosit într-o procedură, greșeala se propagă. Pentru acte care trebuie folosite oficial, sunt necesare un traducător acceptat și, uneori, o legalizare sau o apostilă, ceea ce durează.

Poșta dintre România și Italia poate întârzia actele, iar un termen poate curge fără ca persoana să știe. Fusul orar este mic, însă diferențele de program ale birourilor trebuie luate în calcul. Consulatul nu explică actele italiene, dar poate indica un traducător sau poate ajuta la autentificarea unei împuterniciri. Dacă există dosare și în România, apărătorii din România și din Italia trebuie să folosească aceiași termeni pentru aceleași lucruri, ca explicațiile să nu se contrazică.

Păstrați și o copie în română a explicațiilor oferite, pentru rudele din România, ca să nu pornească de la traduceri improvizate.

Cum folosim glosarul în lucrul cu dumneavoastră

La convorbirea de început, în română, vă rugăm să trimiteți actul și să subliniați cuvintele pe care nu le înțelegeți. Parcurgem actul împreună, termen cu termen, și vă explicăm ce efect are fiecare. Nu vă dăm doar traducerea; vă spunem ce schimbă în situația dumneavoastră și ce trebuie făcut până când. Explicațiile sunt scrise după aceea, într-un mesaj scurt, pe care îl puteți arăta familiei.

Documentele ni le trimiteți pe e-mail la avvmassimoromano@gmail.com, în fotografii clare și cu toate paginile, iar pentru urgențe folosiți numărul de pe pagina de contact. Putem lucra din Roma, Milano sau Napoli, după locul de unde vine actul, și, când este nevoie de traduceri oficiale, colaborăm cu un traducător acceptat. Dacă actul trebuie folosit în România, ne coordonăm cu un jurist sau cu un notar de acolo.

Nu anunțăm rezultate și nu promitem nimic privind finalul procedurii; explicăm ce înseamnă actul și ce se poate face. Dacă un cuvânt rămâne neclar chiar și după explicație, spuneți-ne deschis, fără rușine. Mai bine o întrebare în plus decât o decizie luată pe baza unui sens greșit. Iar dacă sunteți rudă, vă explicăm în aceleași cuvinte, cu acordul persoanei vizate.

Dacă nu puteți ajunge la un sediu, convorbirea se poate purta telefonic sau video, iar actele se trimit scanate. Explicațiile pe care vi le dăm sunt păstrate în dosarul dumneavoastră, ca să puteți reveni oricând la ele fără să le cereți din nou.

Ce nu faceți cu termenii italieni de pe acte

Nesiguranța în fața unui cuvânt străin duce la gesturi care strică. Evitați:

• Să traduceți un termen după asemănarea cu româna. Cuvintele care par cunoscute sunt cele mai periculoase.
• Să vă bazați pe traducerea unui site sau a unui program pentru decizii. Pentru acte oficiale, cereți traducerea unui specialist.
• Să explicați familiei ce ați înțeles voi ca și cum ar fi sigur. O informație greșită se răspândește repede.
• Să confundați «indagato» cu «imputato». Indagato înseamnă că sunteți investigat, imputato că ați fost trimis în judecată.
• Să considerați că «archiviazione» este o hotărâre de nevinovăție. Este o clasare, cu alt efect.
• Să lăsați un «decreto penale» într-un sertar. Are un termen scurt pentru opoziție, iar timpul curge.
• Să ignorați un aviz care vorbește de încheierea urmăririi. Deschide o fereastră de timp în care se poate acționa.
• Să postați actul pe rețele pentru a «întreba pe cineva». Datele personale ajung unde nu trebuie.

În spatele acestor interdicții stă o idee practică: un cuvânt înțeles greșit nu costă nimic în momentul în care îl citiți, dar poate costa mult mai târziu. Cine crede că «indagato» înseamnă condamnat poate demisiona dintr-un loc de muncă bun. Cine crede că «archiviazione» înseamnă încheierea definitivă poate neglija o urmare. Cine lasă un «decreto penale» într-un sertar pierde o fereastră de timp. De aceea, regula este simplă: nu acționați pe baza unui cuvânt pe care nu l-ați verificat cu un apărător. Un apel scurt costă mai puțin decât o decizie pripită.

Cuvintele din tabel și ce înseamnă ele

Pe pagină apar câțiva termeni italieni care revin în orice dosar. Indagato înseamnă persoană investigată: nu sunteți încă inculpat, ci cineva despre care autoritatea strânge informații. Imputato înseamnă inculpat și apare după trimiterea în judecată, adică într-o fază mai avansată, în care se discută acuzația în fața instanței.

Avviso ex art. 415-bis este actul prin care se comunică încheierea urmăririi; el deschide o fereastră de timp în care apărarea poate acționa, de aceea nu trebuie ignorat. Decreto penale este ordonanța penală, o hotărâre dată fără ședință obișnuită, care are un termen scurt pentru opoziție; dacă termenul trece, hotărârea poate deveni definitivă.

Archiviazione este clasarea, adică oprirea dosarului; nu este o hotărâre de nevinovăție, deci nu are același efect. Mai veți întâlni formulări precum cuvintele care înșală, adică acele cuvinte care par cunoscute, dar au alt sens, și efect practic, adică ce se schimbă concret pentru dumneavoastră. Dacă un termen nu este aici, cereți explicații apărătorului, în loc să îl deduceți.

Nu uitați de rubrica ce înseamnă practic, pe care o găsiți și în tabelele paginii: ea arată efectul termenului asupra situației dumneavoastră, nu doar echivalentul lui. De pildă, nu sunteți încă inculpat spune că faza este de investigare, în care autoritatea strânge informații; după trimiterea în judecată arată că acuzația urmează să fie discutată în fața instanței. Sunt diferențe pe care o simplă traducere nu le reflectă, de aceea merită notate în caietul dumneavoastră cu cuvinte proprii.