Când apelul durează prea mult

Cine așteaptă un apel care nu se mai termină

Cel mai des citește o persoană condamnată la fond care a atacat hotărârea și așteaptă de mult timp o dată pentru apel. Ședințele se amână, dosarul pare uitat într-un sertar, iar viața rămâne suspendată: nu știe dacă trebuie să își facă planuri sau să se pregătească pentru executare. Cineva i-a spus că, dacă apelul durează prea mult, procesul „se stinge”, și vrea să afle dacă este adevărat în cazul ei.

O altă persoană este un membru al familiei sau un prieten care a auzit expresia „improcedibilitate” într-o discuție, la televizor sau de la un coleg, și o confundă cu prescripția. Vrea să știe dacă este același lucru, dacă se aplică oricând și dacă i se aplică și celui pe care îl sprijină.

Mai este cel care s-a întors în România după ce a lăsat în Italia un proces neterminat. Nu mai urmărește calendarul ședințelor și nu știe în ce fază se află dosarul. Se întreabă dacă timpul scurs a schimbat ceva și dacă mai trebuie să se prezinte.

Alături de prescripție există încă un mecanism, mai puțin cunoscut: dacă faza de apel sau cea de casație depășește un termen maxim, procesul se stinge prin improcedibilitate. Se aplică însă numai faptelor comise începând cu 1 ianuarie 2020, deci întrebarea de la care se începe este mereu aceeași: când a fost comisă fapta?

Ce se schimbă în viața de zi cu zi cât timp apelul se târăște

Un proces care nu se mișcă nu este un proces care a încetat. Persoana nu este încă definitiv condamnată, dar nici liberă de grija lui. Fiecare scrisoare de la instanță, fiecare telefon de la avocat, fiecare apel necunoscut produce îngrijorare. Planurile mari se amână: o casă, o schimbare de locuri de muncă, o mutare în România, o căsătorie.

La muncă, incertitudinea cântărește. Un angajator care află de un dosar în curs poate ezita să ofere un contract stabil, iar un permis de ședere sau o cerere de rezidență pot fi privite diferit în funcție de fază. Cine are o măsură în curs, de pildă o interdicție sau o obligație de prezentare, trăiește cu ea mai mult decât s-a gândit la început.

Relațiile din familie se resimt. Soțul sau soția se întreabă cât mai durează, copiii simt tensiunea, iar părinții din România cer vești pe care nu le poate da nimeni. Prezența la ședințe, dacă este cerută, înseamnă drumuri și zile libere, iar o ședință care se amână în ultimul moment poate face drumul inutil.

Totuși, trecerea timpului nu este un lucru de ignorat: ea poate conta pentru dosar. De aceea merită ținut un calendar al fazelor și întrebat periodic avocatul unde se află procesul.

Nu uitați de costuri: fiecare ședință amânată înseamnă drum și concediu repetate.

Alegerile pe care le puneți pe masă împreună cu avocatul

Mecanismul improcedibilității creează alegeri neobișnuite, iar fiecare are un preț.

Invocați termenul sau așteptați. Dacă apelul pare să fi depășit termenul maxim, apărătorul poate ridica problema. Prețul este că trebuie verificat dacă fapta intră în perioada la care se aplică mecanismul și dacă termenul s-a prelungit în vreun fel. O invocare făcută fără aceste verificări poate fi respinsă și poate irosi credibilitatea cererii.

Renunțați sau nu la acest mecanism. Inculpatul poate renunța la improcedibilitate, adică poate cere ca procesul să continue până la o analiză pe fond. Prețul renunțării este că procesul nu se mai stinge din cauza timpului, iar consecințele unei hotărâri pot veni. Prețul de a nu renunța este că dosarul se poate închide fără o examinare pe fond, ceea ce unii inculpați nu doresc. Decizia este personală și se ia după ce avocatul explică variantele.

Cereți amânări sau le acceptați. O amânare cerută de apărare poate influența modul în care curg termenele. Înainte de a o cere, întrebați ce efect are asupra calculului, pentru că ceea ce pare o simplă comoditate poate schimba ritmul.

Prezența la ședință. Dacă lipsiți, ședința poate decurge fără dumneavoastră; dacă mergeți, aveți de cheltuit și de organizat. Discutați cu avocatul ce se hotărăște la fiecare ședință.

Orice alegere de acest fel se notează în dosar, deci o schimbare ulterioară este mai greu de explicat.

Ce se strânge ca să se poată face calculul termenelor

Verificarea improcedibilității este un exercițiu de calendar, iar un calendar bun se face din documente. Strângeți următoarele.

• Data la care a fost comisă fapta, așa cum apare în acuzație, pentru că mecanismul se aplică numai faptelor de la 1 ianuarie 2020 încoace.
• Hotărârea de fond, cu data pronunțării și data depunerii motivelor, ca punct de pornire pentru faza de atac.
• Actul prin care s-a atacat hotărârea, cu data depunerii, și dovada că a fost înregistrat de instanță.
• Toate comunicările de ședință din apel: citații, procese-verbale, termene fixate, amânări, cu data primirii lor.
• Orice cerere de amânare, de probe noi sau de schimbare a judecătorilor, făcută de dumneavoastră sau de acuzare, cu data și motivul.
• Hotărârea din apel, dacă a fost pronunțată, și actul prin care a fost atacată la casație, cu datele lor.
• Un calendar scris de mână sau în telefon, cu toate datele, actualizat după fiecare ședință, pe care să îl puteți arăta avocatului.
• Numărul dosarului la fiecare fază, deoarece numerele se schimbă și pot produce confuzii.
• Dovezi ale modificărilor de adresă sau ale notificărilor trimise la adrese vechi, dacă au existat.

Nu încercați să calculați singur dacă termenul a fost depășit; trimiteți documentele avocatului, care știe ce se numără și ce nu.

Păstrați și mesajele prin care avocatul v-a comunicat datele ședințelor, ca să puteți reconstitui calendarul.

Întrebările de pus avocatului despre durata fazelor de atac

Improcedibilitatea este un subiect în care detaliile decid. Iată ce merită întrebat.

• Fapta mea a fost comisă înainte sau după data de la care se aplică mecanismul?
• Cât de lungă poate fi faza de apel înainte să intre în joc improcedibilitatea, și cum se numără ea în cazul meu?
• În ce situații se prelungește termenul și poate fi aplicată o prelungire dosarului meu?
• Ce se întâmplă cu pretențiile civile dacă procesul se stinge?
• Ce înseamnă să renunț la acest mecanism și când are sens să o fac?
• Prescripția mai curge după hotărârea de fond?
• Cum mă influențează o amânare cerută chiar de apărare?
• Ce se întâmplă cu măsurile aplicate împotriva mea dacă procesul se stinge?
• Cum aflu cu certitudine în ce fază se află dosarul meu și când s-a depășit un termen?
• Dacă m-am întors în România, ce trebuie să fac ca să nu pierd o comunicare importantă?

Cereți răspunsuri clare și, dacă este posibil, un tabel cu datele și cu termenele calculate.

Întrebați și cum se numără exact perioada în cazul în care procesul a fost trimis înapoi la o fază anterioară sau în care a existat o schimbare de instanță. Cereți să vi se explice ce se întâmplă cu termenul în aceste cazuri și dacă situația dumneavoastră se numără printre ele. Cereți și un scurt document scris, în care avocatul rezumă calculul, pe care să îl puteți arăta altor persoane implicate.

Un proces început în Italia, urmărit din România

Mulți oameni care au avut un proces în Italia s-au întors acasă înainte ca el să se termine. Dosarul continuă însă la fel, iar comunicările se trimit la adresa declarată în Italia, ceea ce înseamnă că o scrisoare importantă poate ajunge într-un loc unde nu mai locuiți. Lucrul de la care se începe este să știți cine primește corespondența în numele dumneavoastră: avocatul sau o persoană de încredere.

Calculul termenelor nu depinde de locul în care vă aflați, dar depinde de acte care circulă între Italia și România. Dacă trebuie să dovediți data unei fapte, o comunicare sau un act din România, documentul trebuie tradus și, dacă e cazul, legalizat, iar poșta dintre Italia și România durează. Se trimit copii prin e-mail, iar originalele vin apoi.

Prezența la ședințe se poate cere uneori prin legătură audiovizuală, dar numai în situațiile prevăzute de lege, iar cererea o face apărătorul. Decalajul orar contează pentru convorbirile cu avocatul și pentru orele ședințelor. Consulatul României nu urmărește dosarul și nu poate afla în ce fază se află, dar poate ajuta cu documente de identitate.

Dacă mai aveți un dosar în România, apărătorii din fiecare loc trebuie să știe ce se întâmplă în fiecare, pentru ca declarațiile să nu se contrazică.

Păstrați și dovada adresei declarate în Italia, dacă ea s-a schimbat.

Cum lucrează studiul când discuția este despre durata apelului

Contactul de început este un telefon sau un mesaj la avvmassimoromano@gmail.com. Ne trimiteți hotărârea de fond, actul de apel, comunicările primite și ne spuneți data la care s-a comis fapta. Nu trimiteți originale și evitați canalele deschise.

În convorbirea de început reconstituim cronologia: când a fost fapta, când s-a pronunțat hotărârea, când s-a depus apelul, ce ședințe au avut loc și ce amânări au fost. Din ea se vede dacă mecanismul se aplică și în ce stadiu se află termenul. Vă spunem apoi ce întrebări rămân deschise, de exemplu dacă termenul s-a prelungit.

Lucrăm în română și în italiană, iar sediile din Roma, Milano și Napoli ne permit să urmărim dosarul în locul unde se află instanța. Ținem un calendar al dosarului și vă comunicăm datele ședințelor. Dacă trebuie luată o decizie despre renunțarea la acest mecanism, o explicăm cu variantele existente și cu prețul fiecăreia, fără a hotărî în locul dumneavoastră.

Familia este informată pe un singur canal. Nu promitem că procesul se va stinge; spunem ce rezultă din date și ce se poate cere.

Notăm fiecare ședință și fiecare amânare într-un calendar al dosarului, cu motivul și cu cel care a cerut-o. Dacă observăm că un termen se apropie de limită, vă anunțăm și discutăm ce se poate cere. Calendarul poate fi trimis oricând, în formă simplă, în română.

Greșeli de evitat în așteptarea apelului

Timpul lung provoacă gesturi grăbite sau lipsa de reacție. Evitați următoarele.

• Nu presupuneți că apelul s-a stins pentru că nu ați mai auzit nimic; fără o hotărâre, procesul continuă.
• Nu schimbați adresa fără să anunțați avocatul, pentru că o citație trimisă la o adresă veche poate fi socotită comunicată.
• Nu ignorați o convocare pe motiv că „oricum se prescrie”; improcedibilitatea și prescripția sunt mecanisme diferite.
• Nu cereți amânări fără să întrebați ce efect au asupra termenelor.
• Nu renunțați la acest mecanism dintr-un impuls; renunțarea este o decizie care se ia cu avocatul, după ce a fost explicată.
• Nu faceți calcule singur pe baza unor articole citite online; termenele depind de detalii pe care doar dosarul le arată.
• Nu pierdeți actele primite de la instanță și nu le aruncați după ce s-a terminat faza.
• Nu povestiți în grupuri sau pe rețele că procesul se va încheia; o afirmație publică poate fi folosită împotriva dumneavoastră.
• Nu încetați să vă prezentați la obligațiile unei măsuri în curs, chiar dacă dosarul pare blocat.

Fiecare dintre aceste gesturi poate transforma o situație favorabilă într-o situație neplăcută.

Nu vă bazați nici pe sfatul unui prieten care a avut un dosar asemănător; mecanismul depinde de data faptei, de fază și de ritmul procesului, iar situațiile nu se aseamănă. Nici nu amânați contactul cu avocatul din cauza ideii că dosarul oricum se va închide.

Cuvintele din actele despre durata fazelor de atac

Hotărârile și comunicările folosesc termeni care nu se înțeleg de la sine. Iată cum se citesc cei din această pagină.

• Improcedibilitate — stingerea procesului pentru că faza de atac a depășit termenul maxim; nu este aceeași cu prescripția.
• Prescripție — stingerea infracțiunii prin trecerea timpului de la faptă; după hotărârea de fond ea nu mai curge.
• Faze de atac — etapele în care o hotărâre este contestată: apelul și casația.
• Apel — contestarea hotărârii de fond în fața unei instanțe superioare.
• Casație — ultima fază de atac, în care se verifică respectarea legii, nu faptele.
• Termen maxim — durata peste care faza respectivă nu ar trebui să se prelungească pentru ca procesul să rămână viu.
• Prelungire — situațiile în care termenul se poate extinde, de pildă din motive legate de desfășurarea procesului.
• Renunțare — alegerea inculpatului de a nu se folosi de mecanism, pentru ca procesul să continue.
• Fapte comise de la 1 ianuarie 2020 — singurele cărora li se aplică acest mecanism.
• Hotărâre de fond — decizia prin care judecătorul a hotărât asupra acuzației, înainte de atacarea ei.

Dacă un act folosește alt termen, trimiteți-ne fotografia lui și îl lămurim.

Când aceste cuvinte apar într-o hotărâre, citiți atent și data la care a fost pronunțată; ea contează pentru calculul termenelor. Dacă o hotărâre vorbește despre stingerea procesului, cereți avocatului să vă explice dacă este vorba de prescripție sau de improcedibilitate.