Îngrijitori: acuzațiile care apar

Bivii din zilele în care o rudă a persoanei îngrijite vă acuză

Când acuzația apare, aveți de ales între mai multe mișcări, iar fiecare costă ceva. Cele mai multe se decid în câteva zile și nu se mai pot lua înapoi.

Rămâneți în casa persoanei îngrijite sau plecați. Dacă rămâneți, riscați confruntări zilnice cu rudele, acuzații noi și presiunea de a semna ceva. Dacă plecați, pierdeți locuința și venitul, iar plecarea bruscă poate fi citită ca fugă, mai ales dacă persoana asistată este lăsată singură. Soluția de mijloc este o plecare organizată, cu predarea scrisă a sarcinilor și a cheilor, lăsând în urmă o dovadă a stării casei.

Răspundeți rudelor sau tăceți. Dorința de a vă explica este firească: v-ați ocupat de omul respectiv luni sau ani. Dar un mesaj scris sub emoție poate fi citit în instanță ca recunoaștere sau ca amenințare. Tăcerea totală, la rândul ei, lasă loc povestirii lor. Calea sigură este un răspuns scurt și politicos, fără detalii, apoi toate discuțiile prin apărător.

Mergeți la medic sau la serviciul social pentru a vă proteja. Poate fi o idee bună dacă acolo aveți martori și note care dovedesc îngrijirea. Prețul: ceea ce spuneți se notează, iar un cuvânt neinspirat poate fi folosit.

Acceptați să fiți ascultat imediat. Dacă vorbiți fără asistență, ce spuneți despre medicamente, igienă, ieșiri sau bani rămâne în dosar. Solicitați timp pentru a fi asistat.

Restituiți bunurile sau banii în dispută. Poate părea un gest de bunăvoință, dar făcut fără hârtii este ambiguu.

Cine citește: îngrijitoarea acuzată, familia ei și cei care au angajat-o

Cea mai frecventă situație este a unei femei care locuiește în casa unui om în vârstă sau bolnav, cu program fără limite, și care află că o rudă a plecat la poliție. Plângerea vine adesea de la un fiu sau o fiică care locuiește în altă regiune sau altă țară, vine rar în vizită și a observat, la o vizită, o rană, o lipsă de bani ori un bun dispărut. Îngrijitoarea nu înțelege cum a ajuns să fie privită ca vinovată, după ani în care a fost singura prezență a persoanei.

O altă situație este a rudelor îngrijitoarei: un soț și copii rămași în România, care află vestea la telefon și nu știu ce să facă. Le trebuie informații despre ce trebuie trimis, cum se află unde este femeia, cum se comunică cu un avocat din altă țară. Uneori persoana a plecat deja din casa unde lucra și este pierdută între mai multe domicilii.

Mai sunt cei care au angajat îngrijitoarea, adesea o familie italiană, și acum se află între loialitate și suspiciune. Unii vor să retragă plângerea, alții nu mai știu ce să creadă. Pentru toți, pagina arată cum se separă îngrijirea omisă de rea-tratare, ce se verifică în fapt și ce nu trebuie făcut în orele care urmează unei acuzații.

Locuința, venitul și familia din România: ce se prăbușește când apare o acuzație

Pentru o îngrijitoare care locuiește în casa celui asistat, o plângere înseamnă mai mult decât un dosar: înseamnă pierderea simultană a locului de muncă și a acoperișului. Rudele pot cere plecarea imediată, uneori în aceeași seară, iar lucrurile personale rămân în casa respectivă. Dacă persoana nu are altă locuință în Italia, ajunge la o cunoștință, la un adăpost sau într-un tren spre casă.

Banii sunt o problemă imediată. Salariul din ultima lună poate rămâne neplătit, iar contribuțiile nu mai sunt versate. Cine avea un contract nescris nu are pe ce se sprijini pentru a cere sumele cuvenite. Mulți trimiteau o mare parte din venit familiei din România: ratele casei, școala copiilor, medicamentele unui părinte. Când banii se opresc, familia simte imediat, iar presiunea de a accepta orice înțelegere crește.

În plus, locul de muncă următor depinde de recomandări. Familiile italiene care angajează îngrijitoare se bazează pe cuvântul altora, iar o acuzație, chiar nedovedită, circulă repede între agenții și rețele de cunoștințe. Pentru cineva care nu a avut niciodată probleme, această rană este adesea mai profundă decât procesul însuși. Persoana trebuie să decidă cum prezintă situația viitorilor angajatori, ce spune despre plecare și ce documente poate arăta, iar acest plan se face împreună cu apărătorul.

Ce nu faceți când o rudă a persoanei îngrijite vă acuză

• Nu luați nimic din casă care nu este al dumneavoastră. Nici un bun mărunt, nici un obiect „în contul” salariului neplătit; poate fi citit ca însușire.
• Nu ștergeți mesajele cu familia asistatului și nici fotografiile. Ele pot arăta cum ați îngrijit persoana și ce vi s-a cerut.
• Nu mai retrageți bani din contul persoanei îngrijite, nici cu acordul ei verbal. Acordul nescris nu se dovedește, iar retragerea devine suspectă.
• Nu o ascundeți pe persoana îngrijită și nu o duceți în alt loc. O mutare fără știrea familiei poate fi citită ca izolare.
• Nu lăsați persoana singură în casă ca să plecați într-o criză. Dacă trebuie să plecați, anunțați o rudă, un medic sau serviciile de urgență și notați ora.
• Nu semnați declarații prin care „recunoașteți greșeli” ca să evitați scandalul. Ce semnați rămâne.
• Nu discutați vicisitudinile pe grupuri ale îngrijitoarelor. Informația circulă, iar rudele o pot afla.
• Nu mințiți despre orele lucrate sau despre ieșiri. O mică minciună poate scădea credibilitatea întregii povești.

Ce se păstrează: contract, bani, jurnal de îngrijire și martori

Apărarea unui îngrijitor se construiește din dovezi ale muncii zilnice. Adunați tot ce arată cum ați îngrijit persoana, ce sume ați încasat și cheltuit, cine v-a văzut lucrând.

• Contractul de muncă sau orice dovadă a înțelegerii: mesaje cu familia, o ofertă scrisă, chiar și un schimb de mesaje despre program și salariu.
• Chitanțe și extrase privind plata salariului și orice sumă dată pentru cheltuieli, cu data și cu numele celui care a plătit.
• Bonurile pentru cumpărăturile făcute în numele persoanei îngrijite: alimente, medicamente, igienă. Arată destinația banilor.
• Un jurnal scris acum, cu ordinea zilei, medicamentele date, vizitele medicului, mesele, ieșirile și starea persoanei. Datele din memorie sunt utile doar dacă sunt notate rapid.
• Rețetele, rapoartele medicale și numele medicilor care au văzut persoana: pot confirma starea ei și existența îngrijirii.
• Numele vecinilor, ale preotului, ale asistentului social, ale altor persoane care au văzut îngrijirea și pot spune cum se comporta persoana în prezența dumneavoastră.
• Fotografii ale casei și ale lucrurilor persoanei, făcute înainte de plecare, pentru a arăta starea lor.
• Mesajele rudelor care mulțumesc, cer sau reproșează, în formă originală, cu data.

Îngrijitoare în Italia, familie în România: ce complică dosarul

Majoritatea îngrijitoarelor românce din Italia au o viață împărțită: casa de lucru într-o țară, casa proprie în alta. Plângerea se declanșează într-un loc, dar rudele, dovezile și uneori martorii pot fi în altul. Documentele de identitate, certificatele de studii, contractele de închiriere din România trebuie aduse sau trimise, iar traducerea lor cere timp. O adeverință medicală scrisă în română nu este citită de autoritatea italiană fără traducere, iar o traducere aproximativă poate schimba sensul.

Mai este problema locuinței: dacă ați pierdut adresa din Italia, notificările ajung la o casă unde nu mai locuiți, iar dumneavoastră nu aflați de termene. Alegeți din timp o adresă la care sunteți sigur că vă ajunge corespondența, de pildă a unei rude sau a unui apărător. Dacă vă întoarceți în România, apărătorul din Italia trebuie să aibă datele dumneavoastră de contact actualizate, ca să nu pierdeți o convocare.

Consulatul poate informa familia, poate legaliza un act, însă nu intervine în dosar și nu poate lua apărarea. Când rudele persoanei asistate locuiesc în străinătate, uneori în România, comunicarea cu ele trece prin avocați; aceasta evită mesajele directe, care ar putea fi folosite. Diferența de oră contează mai puțin, dar apelurile între ambele țări se programează cu grijă, în orele în care fiecare poate vorbi liniștit.

Mulți îngrijitori trimit lunar bani acasă. Păstrați dovada fiecărui transfer, cu data și suma: arată venituri reale, dar și destinația banilor, iar un extras clar poate lămuri mai mult decât o explicație lungă.

Cum lucrează studiul pe dosarele cu îngrijitori

Un astfel de dosar se deschide cu un mesaj sau cu un telefon. Puteți scrie la avvmassimoromano@gmail.com ori puteți suna la numărul de pe site, în română sau în italiană, iar dacă dumneavoastră nu puteți vorbi, o rudă din România poate face contactul. Nu aveți nevoie de un discurs; ajung faptele așa cum le știți.

În convorbirea de început se cere o descriere liniștită a rutinei zilnice, a persoanei îngrijite și a celor din jur, plus ce s-a spus deja de către rude. Apărătorul întreabă mai ales despre bani, medicamente și plecările din casă, pentru că de acolo pornesc de regulă acuzațiile. Cereți-i să vă spună ce documente lipsesc și în ce ordine să le adunați. Nu se promite niciun rezultat; se explică ce riscuri există și ce poate face fiecare parte.

Studiul lucrează din sediile de la Roma, Milano și Napoli și poate fi alături de dumneavoastră la orice audiere din aceste zone. Dacă vă aflați în altă localitate, se cooperează cu un coleg local. Pentru cine este în România, consultațiile pot avea loc la distanță, cu documente trimise electronic. Încredințarea se dă în scris, iar de acel moment orice discuție cu rudele, cu agenția sau cu autoritățile se poartă prin studiu.

Dacă încă locuiți în casa persoanei îngrijite, spuneți-i apărătorului în ce condiții, cine mai este prezent și ce vi s-a cerut să faceți. Studiul vă ajută să planificați o plecare ordonată, cu predarea scrisă a sarcinilor, dacă acest pas devine necesar.

Întrebări de pus avocatului când sunteți acuzat de rele tratamente

• Cum se numește exact fapta pentru care sunt cercetat: rele tratamente, abandon, neîngrijire, însușire de bani? Pot fi mai multe în același timp?
• Ce element din dosar arată conduita repetată, adică ceea ce se cere pentru rele tratamente? O singură întâmplare este suficientă?
• Ce se consideră că era exigibil de la mine în situația concretă și cum se compară cu ceea ce am făcut?
• Rănile sau leziunile persoanei au altă explicație posibilă, de pildă boala sau o cădere, și cum se dovedește aceasta?
• Banii sau bunurile despre care se vorbește pot fi justificate cu bonuri, chitanțe sau mesaje ale familiei?
• Pot vorbi cu rudele sau cu persoana îngrijită pentru a clarifica lucrurile ori trebuie să evit orice contact?
• Ce se întâmplă cu salariul neplătit și cu bunurile mele rămase în casă?
• Dacă mă întorc în România, cum rămân în legătură cu procesul și cum îmi ajung notificările?
• Cum îmi protejez următorul loc de muncă fără să ascund dosarul?

Întrebările despre bani sunt cele mai importante și cele mai evitate. Pregătiți-vă cu un caiet în care aveți chitanțe și sume, pentru că răspunsurile apărătorului depind de cât de precis puteți descrie ce s-a cheltuit, de către cine și cu ce acord.

Cuvintele pe care le veți găsi în plângere și în acte

Plângerile rudelor folosesc termeni care sună mai grav decât ce s-a întâmplat. Iată cum se citesc.

• Rele tratamente: conduită repetată de umilire, neglijare sau violență față de o persoană aflată în grija cuiva. Contează abitualitatea, nu un singur episod.
• Abitualitate: caracterul repetat al faptelor. Fără repetiție, încadrarea se schimbă.
• Abandon de persoană incapabilă: lăsarea unei persoane care nu se poate îngriji singură într-o situație de pericol concret. Contează pericolul real, nu simpla absență.
• Îngrijiri omise: ceea ce era de așteptat să se facă și nu s-a făcut; se judecă după cerințele concrete ale situației, nu după un ideal.
• Exigibil în concret: ce se putea cere în mod rezonabil de la cineva, având în vedere condițiile de lucru, ajutorul disponibil și starea persoanei.
• Însușire sau furt: acuzațiile privind banii sau bunurile; se discută titlul în care ați deținut bunul, adică de ce îl aveați.
• Titlul deținerii: motivul pentru care un bun sau o sumă se aflau la dumneavoastră: încredințare pentru cumpărături, plată, împrumut.
• Vătămare: o leziune fizică; se discută originea ei efectivă, adică dacă a fost provocată sau a avut altă cauză.

Termeni ca „abitualitate” sau „exigibil” sună rece, dar descriu lucruri simple: dacă ceva s-a repetat și dacă se putea cere în mod rezonabil. Cereți apărătorului să vă explice, pe exemple din viața dumneavoastră, cum se aplică fiecare în cazul de față.