Copilul dus în altă țară fără acord

Cine ajunge aici: părintele rămas în urmă, cel care a plecat cu copilul, bunicii

Cel mai greu caz este al părintelui rămas în urmă. Copilul a plecat într-o vacanță în România sau în Italia, la bunici, la rude, și nu s-a mai întors la data stabilită. Sau a plecat fără știrea sa, când a găsit casa goală. Sună, scrie, nu capătă răspuns, iar cealaltă parte spune fie că nu mai vine, fie că ar trebui să vorbească cu un avocat. Întrebarea este simplă: ce pot face acum?

Altă situație este a părintelui care a plecat cu copilul. Poate a fugit de o situație pe care o consideră periculoasă, poate a crezut că are dreptul, poate s-a gândit că o ședere mai lungă nu e o problemă. Află că fapta lui este considerată infracțiune și că există și o procedură civilă de returnare, mai rapidă. Se întreabă dacă are apărare, dacă poate rămâne cu copilul și ce se întâmplă dacă merge în Italia.

Mai sunt bunicii și rudele care țin copilul. Îl găzduiesc cu bucurie, apoi află că părintele de acasă îl caută, iar ei nu știu dacă au voie să-l țină sau trebuie să-l trimită înapoi. Pentru toți, pagina arată cum se separă ducerea de reținere, unde se judecă și de ce partea civilă curge în paralel cu cea penală, cu termene proprii și mult mai scurte.

Bivii din zilele de început: returnare, plângere, înțelegere sau așteptare

Cine se află în această situație are de ales între mai multe căi, iar fiecare are un preț. Alegerile se fac sub presiunea emoției, de aceea merită cântărite cu un apărător.

Cereți returnarea pe cale civilă. Procedura de returnare curge separat de cea penală, cu termene mult mai scurte. Prețul: trebuie dovedit că copilul avea reședința obișnuită în altă țară și că plecarea sau reținerea s-a făcut fără acord. Cererea cere acte, traduceri și o autoritate centrală în fiecare țară.

Depuneți o plângere penală. Poate fi justificată când există o ducere sau o reținere fără acord. Prețul: procesul penal nu aduce copilul înapoi, iar atmosfera dintre părinți se poate înrăutăți. Plângerea și returnarea merg în paralel, nu se înlocuiesc.

Negociați direct cu cealaltă parte. Se poate ajunge la o înțelegere, dar fără hârtii nu valorează nimic. Prețul: timpul care trece poate fi folosit pentru a argumenta că situația s-a normalizat.

Așteptați să vedeți ce se întâmplă. Alegerea cea mai riscantă: termenele cresc, iar un copil care se adaptează în țara de destinație poate fi folosit ca argument împotriva returnării.

Orice ați alege, nu mergeți să luați copilul singur și nu încercați să-l ascundeți: gestul se poate întoarce împotriva dumneavoastră.

Ce se adună în zilele de început: acte ale copilului, ale părinților, dovezi ale reședinței

Procedura de returnare se hotărăște pe documente. Strângeți-le imediat, înainte ca situația să se complice.

• Certificatul de naștere al copilului, actul de identitate și pașaportul, în copie; arată identitatea, vârsta și părinții.
• Hotărârile privind custodia, domiciliul și vizitele, dacă există; arată cine are răspunderea părintească și ce s-a stabilit.
• Dovada reședinței obișnuite a copilului înainte de plecare: adeverință de la școală sau grădiniță, carduri de sănătate, contracte de închiriere, abonamente.
• Dovezi că nu ați fost de acord cu plecarea sau cu reținerea: mesaje, apeluri, e-mailuri în care cereți întoarcerea copilului, cu data.
• Dovezi că acordul a fost limitat în timp: biletele de avion, planul vacanței, mesaje care arată data întoarcerii.
• Fotografii recente cu copilul, pentru identificare și pentru autorități.
• Numele și adresele rudelor la care ar putea fi copilul, ca să se poată localiza.
• Certificatele medicale sau școlare ale copilului, dacă au importanță pentru decizia instanței.
• Actele dumneavoastră de identitate și dovada rudeniei cu copilul.

Copilul, școala și familia în timpul unei dispute de acest fel

Pentru copil, o plecare bruscă într-o altă țară este o ruptură. Își pierde școala, prietenii, camera, jucăriile, iar uneori și limba în care gândea. Dacă a fost dus în România, trebuie să se obișnuiască cu o altă școală, cu alte reguli, cu rude pe care poate le cunoaște puțin. Dacă a fost reținut acolo după o vacanță, simte tensiunea dintre adulți și poate crede că el este vinovat. Contează cum i se explică lucrurile.

Părintele rămas în urmă trăiește o altă lume: telefonul nu mai sună, mesajele rămân fără răspuns, iar serviciul și somnul se pierd. Poate trebui să ia concediu, să plătească avocați, traduceri, drumuri. Rudele ambelor părți se implică, iar conflictul se extinde. Cheltuielile cresc, iar fiecare săptămână în care procedura nu avansează pare o veșnicie.

Școala și medicul copilului trebuie informați cu grijă. Dacă un părinte încearcă să-l înscrie într-o școală diferită, aceasta devine argument pentru adaptare. Dacă celălalt retrage actele din vechea școală, apare o ruptură formală. Aceste detalii se discută cu apărătorul, ca fiecare gest să sprijine, nu să slăbească, poziția. Cel mai important, copilul nu trebuie folosit ca mesager și nu trebuie pus să aleagă.

Întrebări de pus avocatului despre sustragerea de minori

• Fapta mea se numește ducere sau reținere și cum se hotărăște? Contează dacă plecarea a fost licită la început?
• Unde se judecă partea penală și unde partea civilă de returnare? Se pot desfășura în paralel?
• Ce trebuie să dovedesc pentru a obține returnarea copilului și în cât timp se hotărăște de obicei?
• Dacă sunt părintele care a plecat, ce argumente de apărare există și ce risc dacă merg în Italia?
• Vârsta copilului și dorința lui de a rămâne contează? Cum se aude copilul?
• Ce rol au autoritățile centrale din fiecare țară și cum se depune cererea?
• Ce se întâmplă dacă cealaltă parte nu respectă hotărârea de returnare?
• Pot cere măsuri pentru a împiedica o plecare repetată cu copilul?
• Cum mențin contactul cu copilul cât timp procedura este pe rol?

Întrebați și ce trebuie făcut dacă situația se schimbă: copilul este mutat în alt oraș, cealaltă parte încetează să răspundă, apare o hotărâre ulterioară. Cereți apărătorului un plan pentru fiecare dintre aceste situații, ca să știți din timp cum reacționați.

Ce nu faceți când copilul a fost dus sau reținut peste graniță

• Nu luați copilul singur de la școală sau de la rude. Gestul poate fi citit ca ducere sau reținere și poate agrava poziția dumneavoastră.
• Nu ascundeți copilul sau documentele lui. Ascunderea arată rea-credință și poate fi folosită în ambele proceduri.
• Nu amenințați cealaltă parte. Mesajele devin probe și pot genera plângeri separate.
• Nu postați pe rețele despre dispută. Copilul poate vedea, iar autoritățile pot cita.
• Nu lăsați să treacă timpul sperând să se rezolve de la sine. Termenele pentru returnare sunt scurte, iar adaptarea copilului lucrează împotriva cererii.
• Nu semnați acte în limbi pe care nu le înțelegeți. Cereți traducere și explicații.
• Nu vă bazați pe sfaturi din grupuri. Fiecare familie are hotărâri și circumstanțe proprii.
• Nu faceți promisiuni copilului pe care nu le puteți ține. De pildă, că se va întoarce curând.

Copilul între Italia și România: ambele sisteme, o singură familie

Cazurile de acest fel sunt, prin natura lor, între țări diferite. Procedura civilă de returnare presupune cooperarea autorităților din ambele state, prin autorități centrale care preiau cererea, o transmit și urmăresc hotărârea. Fiecare etapă cere documente, traduse și uneori legalizate. Termenele sunt scurte, deci actele trebuie pregătite imediat, iar o traducere întârziată poate încetini totul.

Partea penală și cea civilă sunt tratate de instanțe diferite, în moduri diferite. O hotărâre de returnare nu înseamnă că procesul penal se oprește, iar o hotărâre penală nu înseamnă că copilul se întoarce. Apărătorii din ambele țări trebuie să comunice, ca ce spuneți într-o procedură să nu fie contrazis în cealaltă. Fiecare cuvânt scris poate fi citit într-un alt context.

Consulatul României poate informa asupra autorităților competente, poate ajuta la documente de călătorie și poate păstra legătura cu familia, dar nu hotărăște asupra copilului. Diferența de oră contează la apelurile cu copilul, care trebuie programate în funcție de școală și de somn. Poșta dintre ambele țări poate întârzia un act decisiv; trimiteți totul electronic imediat. Dacă ședința se ține într-o țară și dumneavoastră sunteți în cealaltă, discutați din timp cu apărătorul cum puteți fi prezent.

Păstrați toate comunicările cu cealaltă parte, indiferent de țară sau limbă, și nu le traduceți singur: un traducător poate prinde nuanțe pe care un program nu le vede, iar o frază tradusă greșit poate schimba cine apare ca vinovat.

Cum lucrează studiul în cazurile de sustragere de minori

În astfel de cazuri, timpul este esențial. Scrieți la avvmassimoromano@gmail.com sau sunați la numărul de pe site, în română ori în italiană, și spuneți unde se află copilul, de când și ce s-a stabilit anterior. Dacă aveți hotărâri privind custodia, trimiteți-le. Dacă aveți mesaje în care cereți întoarcerea copilului, păstrați-le.

În convorbirea de început se stabilește dacă este vorba de ducere sau de reținere, ce reședință obișnuită avea copilul, ce acord a existat și ce hotărâri sunt deja luate. Apărătorul explică ce se poate face pe cale civilă și ce pe cale penală, cu ce termene și cu ce documente. Se discută și cum se comunică cu copilul. Nu se promite niciun rezultat; se arată căile și limitele lor.

Studiul lucrează din sediile de la Roma, Milano și Napoli și poate susține procedurile în aceste zone. Pentru partea din România, ia legătura cu un coleg de acolo, iar familia are un singur punct de contact. Consultațiile se pot face la distanță, iar actele se trimit electronic. Încredințarea se dă în scris, iar de acel moment toate comunicările cu autoritățile trec prin studiu.

Dacă aveți nevoie de o discuție urgentă în afara programului obișnuit, spuneți-o în mesaj; studiul programează apelul cât mai repede, în română, și vă spune ce trebuie să faceți până atunci.

Cuvintele din cerere, plângere și hotărâre

• Sustragere de minori: fapta părintelui care duce sau reține copilul în străinătate fără acordul celuilalt părinte care exercită responsabilitatea părintească.
• Ducere: scoaterea copilului din țară fără acord.
• Reținere: neîntoarcerea copilului la termenul convenit, deși plecarea a fost licită — o vacanță, o vizită la bunici.
• Responsabilitate părintească: ansamblul drepturilor și îndatoririlor părinților față de copil.
• Returnare: procedura civilă prin care copilul este adus înapoi în țara reședinței obișnuite; curge separat de procesul penal.
• Reședință obișnuită: țara în care copilul trăia de fapt înainte de plecare; contează pentru a decide cine judecă.
• Autoritate centrală: instituția fiecărei țări care preia și transmite cererile de returnare.
• Acord: consimțământul celuilalt părinte la plecarea sau la șederea copilului; absența lui este esențială.

„Reședință obișnuită” nu înseamnă domiciliul din acte, ci locul unde copilul trăia efectiv, mergea la școală și avea prieteni. Adunați dovezi care arată această viață de zi cu zi, pentru că instanța va judeca după ele.