Apărătorul din oficiu: ce este și ce costă

Cine ajunge pe pagina despre apărătorul din oficiu

Situația cea mai frecventă este a unei persoane reținute noaptea, care la secție a fost întrebată dacă are avocat. A spus că nu, iar cineva a sunat la un număr din listă și a apărut un avocat pe care nu l-a ales și nu l-a văzut niciodată. Persoana crede că este gratuit, pentru că a fost adus de sistem. Abia mai târziu, când vine o cerere de plată, află că nu este așa. Pagina începe de la această surpriză, cea mai răspândită neînțelegere din întreaga materie.

Altă situație este a familiei din România care a aflat că rudele lor au fost reținute în Italia și vrea să știe dacă trebuie să angajeze un avocat sau dacă „ajunge cel din oficiu". Rudele nu știu ce face apărătorul numit, cât timp are pentru dosar, dacă vorbește limba persoanei și dacă poate fi schimbat. Întreabă și cine plătește, dar întrebarea vine adesea după ce au aflat de mai multe lucruri frustrante.

În sfârșit, mai sunt cei care au găsit o notificare cu numele unui apărător din oficiu și nu înțeleg de ce nu a luat nimeni legătura cu ei, sau cei care au fost reprezentați în lipsă și află acum că există o hotărâre. Toți au aceeași nedumerire: ce este exact apărătorul din oficiu, ce poate și ce nu poate face, și cum se ajunge de la el la un apărător ales, plătit de dumneavoastră sau de stat. Răspunsul începe cu o distincție simplă, pe care restul paginii o explică pe larg.

Ce se schimbă în viața de zi cu zi: facturi, somații și relația cu dosarul

Efectul cel mai concret este cel financiar. Cine nu știe că apărătorul din oficiu se plătește poate trăi mult timp fără să vadă o factură, apoi îi ajunge o cerere de plată, urmată de o somație. Suma poate părea mică în raport cu un onorariu ales, dar pentru un muncitor cu venituri modeste este o povară neașteptată. Dacă somația ajunge la o adresă veche din Italia sau din România, termenele trec fără ca persoana să afle, iar datoria crește.

Apoi vine relația cu dosarul. Un apărător din oficiu poate avea multe dosare deschise în același timp, poate fi chemat în noaptea reținerii și poate dispărea apoi din viața persoanei, dacă aceasta nu îl caută. Unii sunt atenți și prezenți; alții sunt greu de găsit. Familia nu are control asupra acestui aspect, iar persoana reținută, privată de telefon, nu poate insista. Rezultatul este că pregătirea dosarului depinde de norocul de a avea un apărător disponibil.

Mai este problema încrederii. O persoană care vorbește greu italiana și are în față un avocat pe care nu l-a ales poate ezita să-i spună adevărul. Lipsa de încredere afectează calitatea apărării: informațiile esențiale nu se spun, iar actele din România nu se aduc la timp. De aceea mulți aleg, la un moment dat, un apărător de încredere. Schimbarea nu este imposibilă, dar are formă și termene, iar întârzierea poate costa. În viața familiei, aceasta înseamnă bani, drumuri și o discuție dificilă despre cine plătește ce.

Hotărâri de luat: să păstrați apărătorul numit sau să alegeți altul

Alegerea de început este între a lăsa lucrurile așa cum sunt și a numi un avocat de încredere. Dacă rămâneți cu apărătorul din oficiu, câștigați liniște pe termen scurt: nu trebuie să căutați pe nimeni și nu trebuie să plătiți onorariu de la început. Prețul este că apărătorul vă este impus, iar onorariul rămâne totuși în sarcina dumneavoastră, dacă nu cereți sprijinul statului. Dacă numiți un apărător ales, plătiți dumneavoastră sau, dacă veniturile permit, statul plătește onorariul avocatului pe care l-ați ales.

Altă alegere privește sprijinul statului. Dacă veniturile sunt sub pragul stabilit, merită să cereți ca statul să plătească. Cererea cere acte și timp, iar un refuz este posibil, dar fără cerere nu există nicio șansă. O situație mixtă există și ea: apărătorul poate fi numit din oficiu, iar cererea de sprijin face ca statul să acopere onorariul. Cine ratează momentul rămâne cu datoria. De aceea întrebarea se pune devreme, nu la sosirea somației.

În sfârșit, trebuie hotărât când schimbați apărătorul. În mijlocul unei faze importante, de pildă înaintea unei audieri, schimbarea poate crea haos; între faze, este mai ușoară. Apărătorul nou are nevoie de dosar și de timp. Familia poate pregăti din vreme documentele și poate anunța apărătorul numit că urmează o schimbare, politicos și în scris. Nimeni nu trebuie să rămână fără apărare, nici măcar pentru o zi, deci tranziția se pregătește atent.

Ce se adună pentru a stabili cine este apărătorul și cine plătește

Clarificarea situației cere documente. Fără ele, nici familia, nici noul apărător nu pot ști cine are puterea de a acționa în dosar. Strângeți ce urmează și păstrați copii.

• Actul de numire a apărătorului din oficiu, dacă l-ați găsit: numele, datele de contact, data numirii. Fără el, nu se știe cine răspunde de dosar.
• Procesul-verbal al reținerii sau al audierii, unde apare mențiunea că ați fost asistat și de cine. Arată dacă asistența a existat și în ce formă.
• Orice cerere de plată sau somație, cu plicul și data la care a ajuns. De acolo curge termenul în care puteți reacționa.
• Dovada veniturilor familiei: fluturași, contract de muncă, declarații fiscale, acte din România. Servesc pentru a verifica dacă vă încadrați sub prag.
• Corespondența cu apărătorul, mesaje, apeluri, e-mailuri, pentru a arăta dacă a existat contact și ce s-a hotărât.
• Datele noului apărător, dacă îl alegeți: nume, număr de contact, dovada acceptării mandatului.
• Documentele de identitate și dovada domiciliului, necesare pentru orice cerere sau schimbare.
• Calendarul dosarului, cu următoarele termene, ca schimbarea să nu cadă într-un moment critic.

Nu așteptați ca apărătorul numit să vă ceară actele; trimiteți-le dumneavoastră. Dacă nu aveți numărul lui de contact, cereți-l la cancelaria instanței sau la ordinul de avocați al locului, prin cineva care vorbește italiana, și notați data apelului. Păstrați tot ce dovedește că ați încercat să luați legătura, pentru că poate conta dacă apar neînțelegeri despre cine a făcut ce.

Întrebări de pus înainte de a accepta sau de a schimba apărătorul

Majoritatea persoanelor nu știu ce să întrebe, pentru că nimeni nu le-a explicat sistemul. Iată întrebările care lămuresc situația.

• Cine m-a numit apărător din oficiu și de când? Pot vedea actul de numire?
• Cât costă apărătorul din oficiu și când și cum trebuie să plătesc?
• Pot cere ca statul să plătească? Ce venit trebuie să am și ce acte cer?
• Dacă aleg un apărător de încredere, cine plătește și ce se întâmplă cu cel numit?
• Cum se face schimbarea, în scris sau verbal, și cine trebuie anunțat?
• Apărătorul din oficiu poate lucra cu un interpret? Cine îl cere și cine îl plătește?
• Ce face apărătorul din oficiu între audieri și cum pot ține legătura cu el?
• Ce se întâmplă dacă nu plătesc și nu răspund la somație?

Notați răspunsurile și păstrați-le. Chestiunea privește banii familiei, iar o explicație vagă poate duce la datorii care se puteau evita.

Mai întrebați ce așteptări sunt realiste de la un apărător numit automat: cât timp are pentru dosar, cât de des poate vorbi cu dumneavoastră și ce se întâmplă dacă nu răspunde la telefon. Întrebați și ce documente trebuie să-i aduceți dumneavoastră, pentru că el nu știe ce aveți în casă. Cereți, în sfârșit, să vi se spună în scris ce a hotărât și ce urmează, ca să puteți arăta familiei. Un apărător care vorbește deschis despre limitele propriei disponibilități vă ajută mai mult decât cel care promite totul și apare rar.

Când persoana și familia sunt în țări diferite

Multe dosare privesc persoane reținute sau judecate în Italia, în timp ce familia este în România. Acolo, un apărător din oficiu numit la ghișeu are puține șanse să cunoască situația familiei, să vorbească română și să poată obține acte de acolo. Rudele întreabă dacă pot angaja un avocat din România. Un avocat român nu poate apăra în Italia în aceleași condiții, dar poate colabora cu cel italian: poate aduna probe din România, poate explica contextul și poate ține familia la curent.

Plata este altă dificultate. Onorariul se trimite din străinătate, iar transferurile durează. Somațiile pot ajunge la o adresă veche, la o rudă sau nicăieri. De aceea trebuie comunicată apărătorului o adresă de corespondență sigură, în Italia sau în România, și un canal verificat zilnic. Traducerea cererii de sprijin și a actelor cu care se dovedește venitul trebuie făcută din timp, iar documentele din România se aduc în formă acceptată.

Fusul orar și poșta încetinesc comunicarea. Dacă apărătorul din oficiu nu răspunde, familia nu are cum să-l preseze de la distanță, de aceea schimbarea lui este adesea cea mai bună soluție. Consulatul poate ajuta la verificarea condițiilor persoanei reținute și la anunțarea familiei, dar nu alege avocatul și nu plătește. Dacă există o procedură și în România, apărătorii din România și din Italia trebuie să țină legătura, ca să nu depună versiuni care se contrazic.

Cum lucrează studiul când se schimbă apărătorul

Scrieți la avvmassimoromano@gmail.com sau sunați la numărul de pe site. Spuneți cine este persoana, în ce fază este dosarul, dacă există un apărător din oficiu și dacă a fost cerută vreo plată. Trimiteți actul de numire, dacă îl aveți, în fotografie clară. Puteți scrie în română; actele italiene le citește apărătorul, iar cele din România se traduc pe măsură ce sunt necesare.

Convorbirea de început arată cine răspunde de dosar acum, ce termene curg și ce documente lipsesc. Se discută cum se face schimbarea de apărător, astfel încât să nu existe un moment fără asistență, și cum se cere, la nevoie, sprijinul statului. Dacă nu înțelegeți bine italiana, se aduce un interpret la fiecare discuție importantă. Studiul nu promite rezultatul apărării și nu poate spune dinainte ce va hotărî judecătorul.

Birourile din Roma, Milano și Napoli pot prelua dosarul după locul procedurii, iar familia din România este informată la distanță. Onorariul se stabilește la început, în scris, iar costurile se explică fără echivoc. Când sunt implicate acte sau persoane din România, se colaborează cu un avocat de acolo. Studiul nu se amestecă în relația dintre persoană și apărătorul precedent; preia dosarul după ce mandatul a fost dat în formă și după ce apărătorul numit a fost anunțat că urmează o schimbare.

Dacă nu știți cine este apărătorul numit, spuneți-o: se verifică și se clarifică înainte de orice schimbare.

Greșeli frecvente când apărătorul este numit din oficiu

Neînțelegerile de la început produc greșeli care costă timp îndelungat. Iată-le pe cele mai frecvente.

• Nu presupuneți că este gratuit. Numirea este automată, dar onorariul rămâne în sarcina dumneavoastră dacă nu cereți separat sprijinul statului.
• Nu ignorați cererile de plată. Fiecare somație are termene, iar tăcerea transformă o sumă mică într-o datorie în creștere.
• Nu schimbați apărătorul fără să anunțați pe cel numit. Un abandon fără preaviz creează un gol în care termenele pot trece.
• Nu așteptați ca apărătorul să vă caute. Dacă nu ați vorbit cu el, sunați-l sau scrieți-i; dosarul se pregătește cu informațiile dumneavoastră.
• Nu ascundeți apărătorului nimic, chiar dacă nu aveți încredere în el. Ce nu îi spuneți poate ieși la iveală mai târziu.
• Nu semnați nimic la plecare din secție fără să înțelegeți. Mențiunile despre asistență apar în procesul-verbal.
• Nu declarați venituri inexacte în cererea de sprijin; o cerere nesinceră se respinge și poate avea consecințe separate.

Aceste greșeli au o cauză comună: ideea că numirea automată rezolvă tot. Ea rezolvă un lucru important, anume faptul că nu rămâneți fără apărare, dar nu rezolvă pregătirea dosarului, nu rezolvă comunicarea și nu rezolvă plata. Fiecare dintre ele cere un gest din partea dumneavoastră sau a familiei. Dacă simțiți că apărătorul nu este disponibil, nu așteptați să treacă termenele: spuneți-o clar, în scris, și începeți să căutați un apărător de încredere. Cu cât faceți acest lucru mai devreme, cu atât tranziția este mai simplă și cu atât mai puține drepturi se pierd.

Termeni din actele despre apărare și plată

Actele care privesc apărătorul folosesc cuvinte care sună asemănător, dar înseamnă lucruri diferite. Iată cum se citesc, cu echivalentul italian al celor din dosar.

• Apărător ales (difensore di fiducia): avocatul pe care îl alegeți dumneavoastră și pe care îl plătiți dumneavoastră sau statul, dacă obțineți sprijin.
• Apărător din oficiu (difensore d'ufficio): avocatul numit de sistem, din liste, pentru ca nimeni să nu rămână fără apărare; onorariul rămâne în sarcina persoanei.
• Apărare pe cheltuiala statului (patrocinio a spese dello Stato): sistemul prin care statul plătește apărătorul ales, dacă venitul este sub prag.
• Sprijinul statului pentru apărătorul din oficiu: combinația în care apărătorul este numit de sistem, iar plata este făcută de stat.
• Mandat (mandato sau nomina): actul prin care persoana îi dă avocatului dreptul de a o reprezenta.
• Somație: cererea formală de plată, cu termen pentru plată sau pentru contestare.
• Prag de venit: limita sub care statul acceptă să plătească apărarea.

Dacă un cuvânt nu este aici, trimiteți fotografia actului apărătorului; nu îl traduceți cu un dicționar.

Atenție la sensul cuvintelor: „din oficiu" nu înseamnă „gratuit", iar „ales" nu înseamnă „plătit de persoană". Aceste caracteristici, cine alege și cine plătește, se combină în mai multe moduri, iar documentele nu le explică întotdeauna. Cereți apărătorului să vă spună în care dintre combinații vă aflați acum.