Dacă apărarea nu a funcționat

Cine ajunge aici, după ce o apărare nu a mers cum trebuia

Cel mai des, cititorul este cineva care a aflat târziu că un termen a fost scăpat. A angajat un avocat în Italia, a plătit un avans, a fost asigurat că «se ocupă», iar acum i-a ajuns un act din care reiese că o cale de atac nu a fost depusă la timp sau că o ședință a trecut fără ca nimeni să-l anunțe. Este furios, rușinat și speriat. Vrea să știe dacă mai poate face ceva și dacă are dreptul să schimbe apărătorul.

Alt cititor este rudă: o soție care a plătit onorarii din economiile familiei și acum vede că dosarul nu a avansat, un părinte din România care nu găsește răspunsuri la mesaje, un frate care simte că i s-a ascuns ceva. Ea nu cunoaște dosarul, dar simte că ceva nu e în regulă. Caută o confirmare sau o infirmare și, mai ales, o direcție de urmat.

În sfârșit, ajung aici cei care sunt deocamdată mulțumiți, dar vor să știe cum arată o apărare care funcționează, ca să recunoască o problemă la timp. Pentru toți, pagina separă planuri diferite: ce se mai poate salva în procedură, care este urgent, și o eventuală răspundere a apărătorului pentru greșeala sa, care nu este urgentă și se judecă separat. Păstrați distincția aceasta.

Nu lipsesc nici apărătorii tineri sau colegii care preiau dosare de la alții și caută o metodă ordonată de verificare; pentru ei, lista de pe pagină este un reper practic.

Ce hotărâți în zilele de după ce ați aflat că apărarea a șchiopătat

O decizie este dacă acționați în procedură sau vă ocupați de apărător înainte. Ordinea contează: termenele remediilor procesuale curg, în timp ce discuția despre răspunderea apărătorului poate aștepta. Prețul unei inversări este că pierdeți o cale care încă era deschisă, doar pentru că v-ați ocupat de reproș. Hotărârea sănătoasă este să salvați înainte de orice ce se poate în dosar și să lăsați pentru mai târziu discuția cu cel care a greșit.

Altă decizie este dacă schimbați apărătorul acum sau după ce se lămuresc lucrurile. Schimbarea imediată vă dă un apărător care vede dosarul cu ochi proaspeți, dar cere transferul actelor, o procură în plus și, adesea, o cheltuială în plus. Amânarea vă ține legat de cel care poate să nu mai aibă interes să vă ajute. Nu există un răspuns valabil pentru toți, dar a nu face nimic este rareori varianta cea mai bună.

Încă o decizie privește ce spuneți fostului apărător. Un mesaj furios poate închide ușa unor documente de care aveți nevoie, în timp ce un mesaj calm, care cere dosarul și o relatare scrisă a ceea ce s-a făcut, vă ajută și mai târziu. Cereți dosarul în scris, cu dată, și păstrați dovada că l-ați cerut. Nu acuzați public și nu postați nimic: o acuzație fără dovezi poate atrage o plângere împotriva dumneavoastră.

Orice ați alege, nu semnați nimic în grabă și notați data fiecărei decizii.

Documente de pus împreună, ca un nou apărător să poată lucra

Un apărător care preia un dosar aflat în dificultate are nevoie de tot ce există, în ordine. Adunați:

• Toate actele procedurii: citații, avize, ordonanțe, hotărâri, cu plicul sau cu mesajul de însoțire și cu data la care au ajuns la dumneavoastră. Data poate decide dacă un termen a început.
• Procura dată fostului apărător și orice document care arată ce a fost împuternicit să facă.
• Corespondența cu fostul apărător: mesaje, e-mailuri, notițe de convorbire. Ea arată ce vi s-a spus și când.
• Dovezile plăților făcute: chitanțe, extrase, contractul de onorariu. Contează și pentru discuția despre răspundere.
• Actele care arată când ați aflat de problemă: mesajul, plicul, data. Momentul cunoașterii poate influența remediile.
• O cronologie scrisă de dumneavoastră, cu ce vi s-a spus și ce s-a întâmplat, cu datele cunoscute.
• Dovezi că nu ați putut respecta termenul, dacă aveți: boală, călătorie, lipsa comunicării. Ele pot conta la repunerea în termen.
• Actele de identitate și domiciliul ales, ca să se vadă unde au fost trimise actele.
• Orice document privind executarea: ordine, somații, măsuri, dacă a început.

Dacă fostul apărător refuză sau întârzie predarea actelor, cereți-le în scris, cu data, și păstrați dovada cererii. Nu insistați prin mesaje agresive: un refuz rămas documentat vă poate fi util mai târziu. Între timp, noul apărător poate cere actele direct de la autorități, pe baza procurii, ceea ce evită dependența de cel care a greșit.

Cum se schimbă viața când apărarea nu a funcționat

Cel mai greu este încrederea. Cine a avut un apărător în care a crezut și află că a greșit, rămâne cu îndoiala față de orice alt apărător, față de familie care l-a recomandat și față de sine însuși. Relațiile se strică, rudele își reproșează, iar persoana se simte izolată. Totodată, trebuie să ia decizii importante în timp ce emoția este mare.

Consecințele practice se resimt repede. O cale de atac pierdută poate însemna că hotărârea a rămas definitivă, deci urmează executarea: o măsură, o plată, o limitare a libertății. Locul de muncă este afectat, călătoriile devin riscante, iar cheltuielile cresc: un nou apărător, traduceri, deplasări. Familia din România, dacă află, trăiește la rândul ei neliniștea și caută explicații.

Totuși, un termen scăpat nu închide întotdeauna totul. Există remedii procesuale, iar viața poate fi reorganizată pe baza lor. Cheia este să nu rămâneți în paralizie: începeți cu strângerea actelor, cu o discuție cu un nou apărător și cu o evaluare onestă a ce se mai poate face. Cu cât vă mișcați mai repede, cu atât mai multe posibilități rămân deschise.

Pentru cei din familie, o greșeală de apărare produce efecte financiare și emoționale. Banii plătiți apărătorului sunt cheltuiți, iar o plată în plus apasă pe buget. Copiii observă tensiunea, părinții din România întreabă, iar relația dintre soți poate suferi. Ajută o conversație calmă și o împărțire a sarcinilor: cine strânge actele, cine vorbește cu apărătorul, cine ține evidența cheltuielilor.

Întrebări pentru noul apărător, la discuția de început

Când schimbați apărătorul, întrebările potrivite scurtează drumul. Iată câteva:

• Ce s-a pierdut efectiv în dosar și ce rămâne deschis: repunerea în termen, nulitățile, căile fără termen?
• Eroarea apărătorului ales poate fi considerată o cauză neimputabilă persoanei, sau este de regulă imputată persoanei?
• Ce nulități există dacă lipsa de apărare a atins acte esențiale?
• Ce căi nu au termen: revocarea măsurilor, restituirea bunurilor, incidentul de executare?
• Dacă nu am cunoscut procesul din cauza unor notificări nevalabile, ce remedii se aplică?
• Cum procedăm cu fostul apărător: ce cerem, în ce formă și cu ce scop?
• Cât timp am pentru fiecare demers și care sunt cele mai urgente?
• Ce risc există dacă am deja o hotărâre definitivă și executarea a început?
• Cum organizăm plata și comunicarea, ca să nu repet aceeași problemă?

Înainte de întâlnirea cu noul apărător, scrieți pe o foaie ce vi s-a spus de fostul apărător și ce s-a întâmplat în realitate: ce termene vi s-au comunicat, ce acte vi s-au arătat, ce plăți ați făcut. Nu trebuie să fie perfectă; trebuie să fie cinstită. Cereți noului apărător să vă spună, în cuvinte simple, ce se mai poate încerca și ce nu, fără promisiuni. Întrebați cum se calculează timpul rămas pentru fiecare remediu. Întrebați ce acte lipsesc din dosar și cum se pot obține. Întrebați și dacă este util să discutați cu fostul apărător, sau mai bine comunicarea se face în scris. Cereți, în final, un plan cu etape și termene, pe care să îl puteți urmări.

Ce nu faceți după o apărare care a eșuat

Frustrarea împinge la gesturi care complică lucrurile. Evitați:

• Să amânați acțiunea pentru că vreți, înainte de orice, să «lămuriți» cu apărătorul. Termenele curg, iar discuția poate aștepta.
• Să vă bazați pe ideea că «avocatul a greșit, deci se repară de la sine». Eroarea apărătorului ales nu este, de regulă, o cauză neimputabilă persoanei.
• Să publicați acuzații pe rețele sau în grupuri. Pot atrage o plângere împotriva dumneavoastră și vă slăbesc poziția.
• Să refuzați să plătiți ce datorați fără să cereți înainte socotelile. Disputele despre bani se lămuresc în scris.
• Să semnați documente date de fostul apărător fără să le citiți, la plecare. Pot conține renunțări.
• Să schimbați apărătorul de mai multe ori în grabă. Fiecare schimbare costă timp și transfer de acte.
• Să ascundeți noului apărător ce ați făcut sau ce nu ați făcut. Informația ascunsă apare mai târziu și strică.
• Să ștergeți mesajele cu fostul apărător. Ele pot fi cheie pentru remedii și pentru eventuala discuție despre răspundere.

Dincolo de listă, rețineți că cel mai mare risc este paralizia. Rușinea, furia și teama de a mai greși pot duce la amânări în lanț, iar fiecare amânare consumă termene. Nu așteptați ca emoția să treacă. Începeți cu un pas mic: trimiteți actele unui apărător nou și cereți o părere. De acolo, restul se așază. Iar dacă observați că vă lăsați dus de dorința de răzbunare, opriți-vă și mutați energia către ceea ce se mai poate salva.

Când apărătorul e în Italia și dumneavoastră în altă țară

Problemele de apărare se agravează cu distanța. Dacă locuiți în România și apărătorul este în Italia, comunicarea se face prin e-mail și telefon, iar neînțelegerile apar ușor: un mesaj neînțeles, un telefon nepreluat, un document trimis la o adresă greșită. Un act care nu ajunge la timp poate însemna un termen pierdut, iar în absența unei comunicări clare, nimeni nu poate spune cine a greșit.

Schimbarea apărătorului cere acte care circulă între țări. Procura trebuie semnată din nou la un notar din România, cu apostilă și traducere, sau la consulat, ceea ce durează. Dosarul de la fostul apărător trebuie cerut în scris și trimis, uneori prin curier. Între timp, termenele curg, de aceea merită cerut un apărător care poate acționa pe baza unui act provizoriu, până ajunge originalul.

Consulatul nu intervine în dispute cu apărătorul și nu apără, dar poate ajuta la autentificarea semnăturii pe procură. Fusul orar este mic, iar apelurile se pot programa ușor. Dacă există și un dosar în România, apărătorii din România și din Italia trebuie să știe unii de alții, iar fostul apărător trebuie să predea dosarul întreg, nu bucăți. Discuția despre eventuala răspundere a apărătorului, dacă se pune, se face în funcție de regulile locului unde a fost făcută greșeala.

Verificați la fiecare pas dacă actele circulă pe o adresă pe care o controlați, ca un plic ajuns la fostul apărător să nu vă mai scape.

Cum lucrăm când preluăm un dosar aflat în dificultate

La convorbirea de început, în română, vă cerem să ne spuneți ce s-a întâmplat, cu datele pe care le aveți, și să ne trimiteți actele procedurii. Nu judecăm munca altui coleg și nu discutăm cu dumneavoastră despre vinovății; ne uităm la ce se mai poate salva și în ce termen. Dacă nu aveți actele, vă ajutăm să le cereți în scris fostului apărător.

Documentele ni le trimiteți pe e-mail la avvmassimoromano@gmail.com, în fotografii clare și cu toate paginile, iar pentru urgențe folosiți numărul de pe pagina de contact. De la sediile din Roma, Milano sau Napoli, după locul procedurii, analizăm dosarul și vă spunem ce remedii par potrivite, ce acte lipsesc și ce risc există. Când sunt necesare acte în România, colaborăm cu un jurist sau cu un notar local.

Nu anunțăm rezultate și nu spunem că un remediu va fi admis; spunem ce se poate cere, în ce formă și în ce termen. Planul privind eventuala răspundere a fostului apărător se discută după ce partea procesuală este pusă în mișcare, nu înainte. Vă informăm după fiecare etapă, în cuvinte simple, și vă spunem deschis când ceva nu se mai poate repara.

În relația cu noi, stabilim de la început cine comunică cu familia, cât de des și prin ce canal. Cheltuielile sunt comunicate înainte, iar orice schimbare de adresă sau de telefon ne este anunțată imediat. Dacă la un moment dat nu mai doriți să continuați cu noi, ne spuneți deschis, iar noi vă ajutăm să nu pierdeți actele deja întocmite.

Cuvintele care apar când se discută o apărare ratată

Câteva expresii se repetă. Repunerea în termen este posibilitatea de a face un act după expirarea termenului, atunci când imposibilitatea de a-l respecta nu este imputabilă persoanei; eroarea apărătorului ales nu este, de regulă, considerată o astfel de cauză, pentru că alegerea îi aparține persoanei. Nulitățile sunt viciile unor acte, care pot duce la desființarea lor, dacă lipsa de apărare a atins acte esențiale.

Căile care nu au termen sunt remediile ce pot fi cerute oricând: revocarea măsurilor, restituirea bunurilor și incidentul de executare, adică contestarea modului în care se execută o hotărâre. Remediile pentru cine nu a cunoscut procesul se aplică atunci când lipsa comunicării derivă din notificări nevalabile.

Mai veți auzi despre planul procesual, adică ce se mai poate salva în dosar, și despre planul răspunderii apărătorului, care este separat și nu urgent. Schimbarea apărătorului este dreptul dumneavoastră de a alege altul, cu o procură dată altuia. Dacă un termen de pe act nu este aici, cereți explicații noului apărător.

Mai poate apărea formula eroarea apărătorului ales, care arată că alegerea apărătorului aparține persoanei, de unde și limita remediilor. De asemenea, cauză neimputabilă înseamnă un motiv independent de voința și de neglijența persoanei. Iar lipsa de apărare din cazul nulităților se referă la situații în care actele esențiale s-au desfășurat fără ca persoana să fi avut cu adevărat un apărător.