Parte civilă: forma cererii decide totul

Ce se schimbă pentru cel vătămat: timp, bani și întâlnirea cu inculpatul

Cine se constituie parte civilă într-un proces penal intră într-un proces care nu este al lui, dar în care i se hotărăște o parte din viață. Schimbarea de început este timpul. Ședințele se țin în zile lucrătoare, iar persoana vătămată trebuie să lipsească de la serviciu, să ceară liber, să găsească pe cineva pentru copii. Pentru cine lucrează cu ora sau fără contract, fiecare ședință este un venit pierdut.

Apoi vin banii. Cheltuielile medicale, reparațiile, transportul, traducerile și onorariul avocatului se plătesc înainte să se hotărască cine datorează ce. Dacă prejudiciul este mare, familia poate fi nevoită să se împrumute. Dacă este mic, riscați să cheltuiți mai mult decât veți încasa. O discuție sinceră cu avocatul despre raportul dintre costuri și ceea ce se poate cere ține de la început, nu de la sfârșit.

Mai apare întâlnirea cu cel împotriva căruia vă îndreptați: un coleg, un vecin, un fost partener, un proprietar sau o rudă. În sala de ședință vă puteți afla pe același coridor cu el și cu familia lui. Unii simt presiune să renunțe, să se „împace”, să retragă cererea; alții primesc oferte de bani în afara procesului. Orice asemenea discuție trebuie mai întâi spusă avocatului.

Mai este și efectul asupra relațiilor din comunitate. Într-un mediu în care toți se cunosc, o constituire de parte civilă poate însemna rupturi, bârfe, ostilitate la locul de muncă sau în grupurile românilor din oraș. Gândiți-vă la acestea înainte, nu după.

Cine caută pagina: persoana vătămată, familia ei și cel împotriva căruia se cere

Cel mai des citește un român care a fost lovit într-o ceartă, păcălit cu bani trimiși acasă, rănit într-un accident de muncă sau prejudiciat de un coleg, și care a aflat că poate cere despăgubiri în chiar procesul penal. Nu știe dacă trebuie să facă ceva, când și cum. A primit o citație ca persoană vătămată și se întreabă dacă acea hârtie îl obligă să se prezinte.

Alt cititor este familia unui om mort sau rănit grav, care trebuie să hotărască, în mijlocul durerii, dacă vrea să participe la proces ca parte civilă. Nu are răgaz să învețe proceduri, iar timpul nu așteaptă. Pentru familii din România, a căror viață este în altă țară, distanța complică și mai mult lucrurile.

Mai ajung aici și inculpații care au aflat că împotriva lor s-a constituit o parte civilă și vor să înțeleagă ce înseamnă: ce se cere de la ei, cât, în ce moment, cu ce efect. Pagina este scrisă și pentru ei, deoarece cel care înțelege cererea celuilalt apără mai bine.

Un lucru comun tuturor: constituirea nu este o formalitate. O declarație lacunară, depusă în momentul nepotrivit, poate fi declarată inadmisibilă, iar persoana vătămată pierde dreptul de a cere despăgubiri în acel proces, deși păstrează dreptul de a le cere în altă parte. De aceea, ceea ce urmează explică ce trebuie pregătit, ce se decide și ce nu se face.

Dovezile și actele pe care se sprijină o cerere de despăgubire

O cerere de despăgubire fără dovezi rămâne o poveste. Adunați, în copii clare și cu data fiecăruia:

• documentele medicale: foile de externare, rețetele, rezultatele analizelor, certificatul care arată durata îngrijirilor, deoarece ele dovedesc natura și gravitatea vătămării;
• chitanțele și facturile pentru tratament, transport, medicamente, reparații, traduceri, adică orice cheltuială făcută din cauza faptei;
• fotografii și înregistrări făcute imediat, cu data vizibilă, ale rănilor, ale obiectelor distruse sau ale locului;
• mesaje, e-mailuri, apeluri și înregistrări în care autorul recunoaște, amenință sau promite despăgubiri; păstrați-le în forma originală, nu doar ca fotografii ale ecranului;
• actele care arată pierderea de venit: adeverința angajatorului, fluturașii, contractul, declarația de venit, extrasele de cont;
• actul care atestă calitatea de persoană vătămată sau citația primită în dosar, cu numărul dosarului și cu datele inculpatului;
• documentele de identitate, cu numele scris la fel în toate actele;
• procura specială pentru avocat, semnată conform cerințelor, pentru că fără ea declarația nu poate fi depusă;
• numele și datele martorilor, dacă există, împreună cu un rând care spune ce au văzut;
• tot ce știți despre inculpat: adresa, locul de muncă, bunurile cunoscute, pentru că aceste informații ajută mai târziu, când se pune problema încasării sumei;
• o copie a plângerii depuse, dacă ați depus-o, cu numărul de înregistrare, și orice răspuns primit de la autorități.

Dacă unele acte sunt în România, cereți-le din timp; un act venit după ședința în care trebuia depus nu mai ajută.

Bivii înainte de ședința în care se constituie partea civilă

Aveți de ales între variante care costă diferit.

• Să vă constituiți în procesul penal sau să cereți despăgubiri separat. În procesul penal, cererea ține pasul cu dosarul, iar judecătorul poate acorda o sumă provizorie imediat executorie. Prețul este că depindeți de ritmul și de soarta procesului penal și că o neregulă de formă vă poate scoate din joc. Calea separată este mai lentă, dar nu depinde de ceea ce se întâmplă în sala penală.
• Când vă constituiți. Declarația trebuie depusă înaintea deschiderii dezbaterilor; după aceea, termenul nu se mai recuperează. Prețul amânării este definitiv.
• Cât cereți. O sumă prea mică vă lasă fără despăgubire reală; o sumă nejustificată riscă să nu fie crezută. Cereți ce puteți dovedi, nu ce simțiți că vi se cuvine.
• Dacă cereți o sumă provizorie. Poate fi obținută repede, dar cere argumente clare. Prețul este că judecătorul va cântări mai atent ceea ce prezentați.
• Dacă acceptați o împăcare. Poate rezolva multe, dar trebuie făcută în scris și cu avocatul; o înțelegere verbală nu vă protejează.

Nu uitați că, odată constituit, aveți drepturi, dar și o poziție în proces: ceea ce spuneți poate fi folosit, iar o cerere abandonată fără motiv poate avea consecințe asupra cheltuielilor.

Gândiți-vă și la ce vreți de fapt. Unii doresc să încheie repede și să primească o sumă, alții vor ca fapta să fie recunoscută în sala de ședință, iar aceste dorințe nu duc mereu la aceeași alegere. Spuneți-i avocatului care dintre ele contează mai mult, ca strategia să nu meargă în altă direcție decât speranțele dumneavoastră.

Ce nu faceți dacă vreți despăgubiri într-un proces penal

• Nu amenințați și nu presați autorul. Orice mesaj în care cereți bani sub presiune poate fi citit ca o faptă gravă la rândul lui și vă strică poziția.
• Nu acceptați bani „pe sub mână” fără act scris. O sumă primită fără hârtie nu apare nicăieri, iar mai târziu puteți fi acuzat că ați cerut de două ori.
• Nu vă bazați pe o promisiune verbală de despăgubire. Dacă autorul spune că „plătește mai târziu”, cereți o înțelegere scrisă înainte de a retrage ceva.
• Nu depuneți declarația singur, fără avocat și fără procură specială. Lipsa unui element o face inadmisibilă, iar termenul nu se mai recuperează.
• Nu ignorați citațiile. O absență nejustificată poate fi interpretată ca renunțare.
• Nu discutați despre dosar cu martorii. Orice influență, chiar bine intenționată, poate strica probele.
• Nu publicați acuzații pe rețelele sociale. Ceea ce scrieți poate deveni o plângere împotriva dumneavoastră.
• Nu aruncați chitanțele și actele medicale. Ele dovedesc sumele pe care le cereți.
• Nu lăsați pe altcineva să negocieze în locul dumneavoastră. Un văr sau un prieten care „se duce să vorbească” poate promite sau recunoaște lucruri care vă leagă, iar pentru autor orice cuvânt din familie devine o dovadă.
• Nu vă îndreptați împotriva inculpatului pe cale proprie. Răzbunarea, urmărirea, mesajele insistente sau apelurile repetate pot duce la o plângere împotriva dumneavoastră și vă pot dăuna în fața judecătorului.
• Nu amânați tratamentele medicale de teama costurilor. O vătămare netratată se dovedește mai greu, iar documentele care o atestă sunt baza cererii de despăgubire.

Întrebări de pus avocatului înainte de a vă constitui

• Declarația mea are toate elementele cerute de lege, și cine le verifică înainte de depunere?
• Este mai bine să cer despăgubiri aici sau separat, în funcție de cât îmi pot permite să aștept?
• Până în ce moment pot depune declarația și ce se întâmplă dacă pierd acel moment?
• Pot cere o sumă provizorie și ce dovezi cere judecătorul pentru ea?
• Ce se întâmplă cu cererea mea dacă inculpatul nu este condamnat sau dosarul se încheie fără condamnare?
• Cine plătește cheltuielile de judecată dacă cererea este respinsă?
• Pot cere despăgubiri și pentru prejudiciul nepatrimonial, cum ar fi suferința sau frica, și cum se dovedește?
• Ce risc există dacă accept o împăcare și cum o consemnăm?
• Cum mă prezint în sală dacă locuiesc în România și nu pot veni la fiecare ședință?
• Pot cere despăgubire pentru zilele de muncă pierdute din cauza ședințelor și a tratamentului, și cum se dovedește pierderea?
• Dacă inculpatul nu are bunuri sau venituri, ce rost are să mă constitui și ce pot aștepta realist?
• Ce se întâmplă dacă ceea ce am cerut este mai mult decât acordă judecătorul?
• Pot renunța ulterior la cerere și cu ce urmări pentru cheltuieli?

Cereți răspunsuri scrise sau notați-le: veți avea nevoie de ele când familia va întreba cum stau lucrurile.

Când victima, inculpatul și banii sunt în țări diferite

Un proces penal italian cu o parte civilă din România are particularități pe care nimeni nu le anunță. Persoana vătămată poate locui în România și nu poate veni la fiecare ședință; avocatul o reprezintă pe baza unei procuri speciale. Procura semnată în România trebuie făcută în fața unui notar și, de regulă, legalizată sau apostilată, apoi tradusă în italiană. Planificați din timp, pentru că această etapă poate dura mai mult decât ședința însăși.

Actele medicale din România, facturile și adeverințele de la angajator trebuie traduse de un traducător autorizat. O traducere neglijentă poate schimba felul în care un judecător vede gravitatea vătămării. Cereți ca termenii medicali să fie verificați de cineva care îi cunoaște.

Executarea unei despăgubiri ridică o altă problemă: dacă inculpatul trăiește în România sau are bunuri acolo, încasarea se complică. Discutați cu avocatul din Italia și cu un avocat din România despre ce se poate face, înainte de a avea o hotărâre în mână.

Poșta și fusurile orare contează mai puțin decât bunele relații între avocați. Rudele din țară primesc rareori informații directe, de aceea alegeți o persoană care vorbește cu avocatul și transmite mai departe. Consulatul României poate ajuta cu acte și traduceri legalizate, dar nu reprezintă partea vătămată în proces. Dacă familia are nevoie de un act de stare civilă pentru a dovedi o legătură de rudenie cu persoana decedată sau rănită, cereți-l din timp, pentru că emiterea și traducerea lui nu se fac peste noapte.

Cuvintele italiene din dosarul unei părți civile

Actele folosesc un limbaj tehnic. Iată cele mai frecvente.

• Parte civile — partea civilă, adică persoana vătămată care cere despăgubiri în procesul penal; declarația de constituire trebuie să aibă elementele cerute de lege.
• Persona offesa — persoana vătămată, cea care a suferit fapta; nu este automat parte civilă, trebuie să se constituie.
• Imputato — inculpatul, cel împotriva căruia se desfășoară procesul.
• Danno / risarcimento — prejudiciul și despăgubirea; pot fi materiale (cheltuieli, venituri pierdute) sau nepatrimoniale (suferință).
• Provvisionale — suma provizorie, acordată imediat, înainte de stabilirea finală a despăgubirii, și executorie.
• Procura speciale — mandatul special dat avocatului pentru constituire; fără el, declarația nu poate fi depusă.
• Dibattimento — dezbaterile; constituirea trebuie făcută înainte de deschiderea lor.
• Querela — plângerea, necesară pentru unele fapte; retragerea ei poate stinge procedura penală, dar nu înseamnă automat renunțarea la despăgubiri.
• Sentenza di condanna — hotărârea de condamnare; poate cuprinde și obligarea inculpatului la despăgubiri față de partea civilă.
• Spese — cheltuielile de judecată; pot fi puse în sarcina celui care pierde, iar partea civilă trebuie să știe dinainte cum se calculează.
• Responsabile civile — persoana care răspunde pentru despăgubiri alături de inculpat, de pildă un angajator sau o firmă; poate fi chemată în proces.
• Costituzione — actul prin care persoana vătămată devine parte civilă; are cerințe de formă și un moment dincolo de care nu mai poate fi făcut.

Dacă într-un act apare un cuvânt pe care nu îl recunoașteți, cereți explicația înainte de a semna ceva sau de a lua o decizie.

Cum lucrează studiul pentru persoane vătămate și pentru inculpați față de care s-a cerut despăgubire

Contactul se face prin e-mail, la avvmassimoromano@gmail.com, sau prin telefon, la numărul de pe pagină. Trimiteți fotografii ale citației, ale actelor medicale, ale chitanțelor și ale oricărui mesaj relevant. Nu este nevoie să povestiți totul în detaliu de la început: documentele spun mai mult decât o relatare făcută în grabă.

În convorbirea de început, studiul stabilește în ce stadiu este dosarul, dacă termenul pentru constituire mai este deschis și ce elemente lipsesc. Se explică în limba română ce se poate cere, cu ce dovezi și cu ce costuri. Studiul asistă atât persoane vătămate, cât și inculpați față de care s-a ridicat o pretenție civilă, dar nu poate lucra, în același dosar, pentru persoane cu interese opuse.

Pentru cei din România, studiul pregătește procura specială, explică formele legalizării și coordonează, la nevoie, un avocat din țară. Dosarul se poate urmări la distanță, iar sediile din Roma, Milano și Napoli nu sunt obligatorii. Onorariul se stabilește în scris înainte de începerea lucrului. Niciun rezultat nu este promis: se spune ce se poate cere, ce riscuri există și ce depinde de dosar.

Pentru inculpații față de care s-a cerut o despăgubire, studiul analizează dacă suma este justificată, dacă prejudiciul este dovedit și dacă o plată făcută de bunăvoie poate fi organizată fără să capete valoare de recunoaștere. Pentru persoanele vătămate, studiul verifică din timp dacă declarația mai poate fi depusă și cu ce elemente, pentru că un moment ratat nu se recuperează.