Răspunderea medicală și omorul din culpă

Cum se schimbă viața unui medic sau a unei familii după un deces

Un deces sau o vătămare gravă într-un spital îi schimbă viața imediat și pe cei care au lucrat acolo, și pe cei care au pierdut pe cineva. Medicul sau asistenta aflați în turnul respectiv trăiesc, pe lângă greutatea meseriei, teama că vor fi puși sub acuzare. Se vorbește pe coridoare, colegii devin prudenți, iar conducerea unității cere declarații, jurnale și rapoarte. Pentru un cadru medical român care lucrează în Italia, un dosar penal poate afecta contractul, dreptul de a profesa și relația cu pacienții.

Familia pacientului trăiește un alt fel de zi cu zi: înmormântarea, certificatele, discuțiile cu spitalul, întrebările fără răspuns. Dacă rudele sunt în România, trebuie aduse acte, trimis trupul sau organizată ceremonia, iar în paralel decizia de a depune o plângere sau de a cere o expertiză. Cheltuielile se adună: transport, traduceri, onorarii. Sentimentul de nedreptate sau de vinovăție, la fiecare dintre ei, se simte în fiecare conversație.

Pentru toți, apar efecte practice: angajatorul care află de dosar poate suspenda un cadru medical, o poliță de asigurare poate fi anunțată, o echipă poate fi reorganizată. Locul de muncă, reputația și veniturile intră în joc, chiar înainte ca cineva să știe ce s-a întâmplat. De aceea, fiecare mesaj scris în aceste zile, fiecare notiță din dosarul clinic și fiecare conversație de la cantină capătă o greutate pe care nu o avea.

Cine ajunge la această pagină după un caz medical

Un cititor este medicul, asistentul sau specialistul care a aflat că a fost înștiințat ca persoană cercetată după decesul unui pacient. Nu știe dacă trebuie să dea declarații, dacă poate vorbi cu colegii și ce înseamnă faptul că i s-a comunicat un act irepetabil. Caută o explicație limpede a calendarului, pentru că a aflat că expertiza se face devreme.

Alt cititor este rudă a unui pacient decedat sau vătămat grav. I-a ajuns un certificat, a auzit că se va face autopsie, nu știe dacă poate cere ceva și dacă trebuie să angajeze un expert. Întrebările ei sunt despre drepturi, despre ce poate cere spitalului și despre ce poate face în justiție. Pentru ea, termenii medicali și juridici se amestecă într-un limbaj greu de urmărit.

În sfârșit, ajung aici administratori de spitale sau de clinici private, mici sau mari, care vor să înțeleagă cum se trece de la persoana care a greșit la organizarea care a permis greșeala. Ei întreabă ce documente trebuie păstrate, ce protocoale contează și cum se arată că unitatea a funcționat corect. Pagina aceasta explică, în cuvinte simple, cum se decide un asemenea dosar și de ce zilele de început contează.

Se mai află aici studenți la medicină, rezidenți și asistenți aflați la început de carieră, care au văzut un caz și se întreabă cum ar fi putut arăta propria răspundere într-un dosar viitor. Pentru ei, ideea utilă este că documentarea la timp și respectarea protocoalelor rămân cea mai bună temelie a unei apărări.

Documentele care se strâng înainte să se facă autopsia sau examenul tehnic

Expertiza se face devreme, iar dosarul se adună în același ritm. Pregătiți:

• Dosarul clinic integral, inclusiv versiunile succesive și evidențele de acces: cine a deschis fișa, când și ce a modificat. Aceste evidențe arată dacă notele au fost scrise în timp real.
• Protocoalele în vigoare la data faptei, nu cele de azi. Un protocol nou nu poate fi folosit pentru a judeca o decizie luată sub un protocol vechi.
• Fișele de tură și planificările personalului: cine era prezent, cu ce sarcini, cât de încărcat. Ele arată organizarea unității.
• Consimțământul informat, dacă a fost cerut, cu data și semnătura, precum și orice discuție consemnată cu pacientul sau cu familia.
• Rezultatele analizelor și imaginile medicale, în forma originală, cu data și ora la care au fost făcute.
• Evidența medicamentelor și a aparatelor folosite, cu verificările lor: un echipament defect schimbă perspectiva.
• Comunicările interne din ziua faptei: mesaje, apeluri, consulturi cerute altor specialiști.
• Datele de contact ale martorilor, adică colegii prezenți, fără să le cereți ceva anume.
• Actele privind pregătirea de specialitate a persoanelor implicate: diplome, cursuri, autorizări.

Păstrați totul într-un dosar propriu, separat de cel al unității, și cereți unității copii certificate ale actelor. Dacă accesul la sistemul informatic vi se închide după incident, cereți în scris o copie a notelor dumneavoastră, cu data cererii. Nu faceți fotografii ale ecranului în spital fără permisiune și nu luați acasă documente originale; cereți apărătorului să vă spună cum se obțin legal.

Alegerile din zilele în care calendarul decide

Cea mai importantă alegere este dacă numiți un expert al părții înainte de autopsie sau de examenul tehnic. Aceste acte sunt irepetabile: ce se constată acolo devine baza factuală a tot restului. Un expert numit după lucrează pe raportul altcuiva; cel prezent lucrează pe lucrul însuși. Prețul numirii este un onorariu în plus, imediat. Prețul nenumirii poate fi o expertiză la care nu ați putut obiecta nimic.

Altă alegere este dacă faceți obiecții pe loc sau într-o cerere ulterioară. Obiecțiile consemnate în momentul actului au o greutate mai mare decât cele aduse mai târziu, dar cer ca apărătorul și expertul să fie prezenți și pregătiți. Dacă nu sunt, riscați ca ele să nu mai poată fi aduse. Prețul prezenței este timpul; prețul absenței este pierderea unei ocazii.

Încă o alegere privește comunicarea cu familia pacientului sau cu spitalul. Medicul care vrea să explice familiei ce s-a întâmplat acționează din omenie, dar orice cuvânt poate fi citat ulterior. O condoleanță sinceră nu este o recunoaștere, însă o explicație tehnică spusă în grabă poate fi înțeleasă greșit. Alegeți împreună cu apărătorul ce se spune, cine spune și în ce formă, iar dacă sunteți rudă, ce cereți și de la cine.

Notați, pentru fiecare decizie, ora și persoanele cu care ați discutat. Aceste note, făcute la timp, ajută mai târziu să reconstituiți ce ați știut în momentul acela, nu ce se știe astăzi.

Ce nu faceți după un deces sau o vătămare gravă

Reacțiile de după un incident medical sunt rareori bine gândite. Evitați:

• Să modificați dosarul clinic, nici măcar pentru a «corecta» o notă. Orice modificare ulterioară se vede în evidențele de acces.
• Să discutați cazul cu colegii în grupuri de mesaje sau pe rețele. Ce scrieți acolo poate ajunge în dosar.
• Să acceptați ca o expertiză să se facă fără știrea dumneavoastră. Cereți înștiințarea actului irepetabil și verificați că v-a fost comunicată.
• Să semnați declarații interne ale unității pe care nu le înțelegeți sau care atribuie responsabilități.
• Să vă retrageți din dosar fără să vă informați. Orice demers are termene, iar tăcerea nu le oprește.
• Să acuzați public un coleg sau o unitate. Acuzațiile fără dovezi pot atrage plângeri împotriva dumneavoastră.
• Să faceți promisiuni familiei despre despăgubiri sau despre vinovăție, înainte de a vorbi cu apărătorul.
• Să aruncați documente pe care le credeți nefolositoare: notițe, fișe, mesaje. Pot conta mai târziu.

Dincolo de listă, merită reținută o regulă: nu încercați să corectați dosarul, ci să-l explicați. Dacă ați greșit o notă, nu o ștergeți; adăugați, cu data reală, o precizare care spune ce ați vrut să scrieți. Dacă ați uitat să consemnați ceva, nu adăugați «retroactiv»; scrieți doar ce aveți în memorie, cu data de azi. Dacă un coleg vă cere să vă aliniați la o versiune, spuneți că veți vorbi cu apărătorul. Aceste gesturi par mici, dar sunt cele care separă o apărare solidă de o apărare care se prăbușește la verificarea evidențelor de acces.

Întrebări pentru avocat în dosarele de răspundere medicală

Majoritatea celor implicați nu știu ce să întrebe. Iată întrebările care lipsesc cel mai des:

• Ce înseamnă că autopsia sau examenul tehnic este un act irepetabil, și ce drepturi am în legătură cu el?
• Când trebuie numit expertul meu și ce trebuie să facă el la fața locului?
• Cum arăt ce protocoale erau în vigoare la data faptei și cum le dovedesc?
• Ce rol au organizarea unității și numărul de personal în răspunderea mea personală?
• Cum se leagă dosarul penal de procesul civil în paralel, și ce se întâmplă dacă hotărârile diferă?
• Pot vorbi cu familia pacientului și ce nu trebuie să spun?
• Polița mea de asigurare acoperă situația și când trebuie anunțată?
• Dacă sunt rudă, ce acte trebuie să cer spitalului și în ce termen?
• Cum mă afectează dosarul dacă lucrez în Italia, dar am diplomă din România?

Mergeți la discuție cu o cronologie scrisă a evenimentelor, de la internare până la incident: cine a văzut pacientul, când, ce s-a decis, ce s-a făcut după aceea. Cereți apărătorului să vă spună ce din cronologie poate fi verificat în dosarul clinic și ce depinde de memorie. Întrebați cât timp mai aveți pentru a numi un expert și ce calități ar trebui să aibă. Întrebați ce se întâmplă dacă expertul unității și al dumneavoastră ajung la concluzii diferite. Întrebați, dacă sunteți rudă, ce puteți cere în procesul penal și ce într-un proces civil, și cum se leagă. Cereți și o estimare onestă a duratei, pentru că aceste dosare se întind pe luni sau pe ani.

Pacient în Italia, familie în România, diplomă în alt loc

Multe cazuri medicale implică persoane între România și Italia: un pacient român tratat într-un spital italian, o familie care află veștile prin telefon, un medic român care lucrează în Italia. Pentru familie, problemele de început sunt practice: cine ia legătura cu spitalul, cum se obțin copii ale dosarului clinic, cine traduce actele. Dosarul clinic este în italiană și conține termeni pe care o traducere literală îi poate denatura, de aceea traducerea trebuie făcută de un specialist.

Când rudele sunt în România, autopsia și celelalte acte irepetabile se petrec în Italia, iar înștiințarea ajunge pe o adresă care poate fi veche sau greșită. Dacă familia vrea să numească un expert, termenul este scurt, iar procura trebuie să ajungă repede. Semnarea ei la un notar din România, cu apostilă și traducere, poate dura, de aceea merită începută imediat. Consulatul poate sprijini cu repatrierea trupului și cu autentificări, dar nu intervine în procedură.

Pentru un medic cu diplomă românească, dosarul poate atrage și întrebări despre recunoașterea calificării sau despre procedurile disciplinare din România și din Italia. Apărătorul din Italia și un jurist din România trebuie să se coordoneze, pentru ca declarațiile să nu se contrazică. Fusul orar este mic, iar apelurile se pot face ușor, însă documentele medicale se trimit securizat, nu prin aplicații de mesaje deschise.

Păstrați și o copie digitală a actelor medicale în română și în italiană, ca să nu depindeți de un birou deschis doar în anumite ore.

Termeni din dosarele de răspundere medicală

Câteva expresii se repetă în aceste dosare. Actul irepetabil este un act, precum autopsia sau examenul tehnic, care nu mai poate fi refăcut în aceeași formă; de aceea apărarea este înștiințată și poate numi un expert care să asiste. Omorul din culpă este fapta de a provoca moartea cuiva fără intenție, prin neglijență, imprudență sau nerespectarea regulilor. Expertul părții este specialistul numit de o parte pentru a asista la acte și pentru a-i apăra punctul de vedere.

Calendarul înseamnă că expertiza se face devreme, iar ce se constată atunci devine baza factuală a restului. Dosarul clinic este ansamblul fișelor, analizelor și notelor despre pacient, inclusiv versiunile succesive și evidențele de acces. Protocoalele în vigoare la data faptei sunt regulile medicale valabile atunci, nu cele de azi.

Deplasarea spre organizare arată că, tot mai des, accentul trece de la persoana care a greșit la felul în care a fost organizată unitatea. Procesul civil în paralel este cererea de despăgubire, care urmează un parcurs separat. Dacă pe un act apare un cuvânt pe care nu îl regăsiți aici, cereți explicații, nu îl traduceți după asemănarea cu româna.

Veți mai întâlni expresii precum constatări, adică ceea ce se stabilește la autopsie sau la examenul tehnic, și obiecții consemnate pe moment, adică observațiile pe care apărarea le face în timpul actului și care rămân scrise. Aceste obiecții au o greutate mai mare decât cele aduse ulterior într-o cerere, de aceea prezența expertului contează.

Cum lucrăm într-un dosar medical

Începem cu o convorbire în română, în care aflați ce poziție aveți: persoană cercetată, rudă sau reprezentant al unității. Vă cerem câteva date: unde a avut loc faptul, ce act v-a ajuns, dacă vi s-a comunicat un act irepetabil și până când puteți numi un expert. Nu cerem detalii medicale pe care nu le putem folosi, iar ce ne spuneți rămâne între dumneavoastră și studiu.

Documentele ni le trimiteți la avvmassimoromano@gmail.com, iar urgențele se discută la numărul de pe pagina de contact. De la sediile din Roma, Milano sau Napoli, după locul faptei, ne ocupăm de înștiințare, de numirea expertului și de obiecțiile de pe moment. Căutăm un specialist adecvat materiei și îl coordonăm. Când este nevoie, lucrăm cu un traducător pentru dosarul clinic.

Cu familiile din România vorbim simplu, fără termeni medicali sau juridici nelămuriți. Nu anunțăm rezultate și nu promitem despăgubiri; explicăm ce se poate cere, în ce ordine și cu ce probe. Informăm după fiecare etapă și suntem atenți la tonul comunicării, pentru că vorbim cu oameni care au pierdut ceva sau care se tem de ceea ce urmează.

Pentru familiile din România, trimitem după fiecare etapă un rezumat în română și rămânem la dispoziție pe telefon pentru întrebări. Dacă nu puteți veni în Italia, procura se poate semna la un notar din țară sau la consulat, iar noi ne ocupăm de restul formalităților. Pentru medicii și asistenții care lucrează în Italia, discutăm separat cu angajatorul și cu asigurătorul doar cu acordul dumneavoastră, ca să nu fie transmise informații care v-ar dăuna.