Dependența: programul care înlocuiește pedeapsa

Alegeri de făcut cât timp pedeapsa nu a început încă

Cine este dependent de droguri sau de alcool și are de executat o pedeapsă se află în fața unor alegeri care se închid pe rând. Nu toate se mai pot reface mai târziu, așa că merită cunoscute acum, nu după ce un termen a trecut.

• Să începeți tratamentul înainte de a cere măsura. Un program început din proprie inițiativă arată seriozitate și îi oferă judecătorului ceva concret de cântărit. Prețul este că tratamentul trebuie dus până la capăt: o abandonare ulterioară este citită în dezavantajul dumneavoastră.
• Să cereți măsura imediat sau să așteptați începerea executării. Legea permite cererea în orice moment, inclusiv după ce pedeapsa a început. Aveți de ales între a lua inițiativa acum, cu riscul unei cereri pregătite în grabă, și a aștepta o situație clară, cu riscul de a pierde timp prețios.
• Ce structură alegeți. Certificatul de dependență trebuie să vină de la o structură sanitară publică sau de la o structură privată autorizată, iar programul trebuie să fie convenit cu aceasta. O structură nerecunoscută poate atrage o respingere pentru motive formale, oricât de sinceră ar fi dorința de a vă vindeca.
• Ce spuneți despre trecutul consumului. Sinceritatea față de medic este necesară pentru ca tratamentul să aibă sens. Ce declarați altor autorități trebuie discutat cu avocatul, pentru că aceeași frază poate funcționa diferit în fața unui judecător.

Nu uitați că măsura nu este o scăpare de la pedeapsă, ci un alt mod de a o executa. Cine o cere trebuie să fie pregătit să respecte condițiile pe toată durata ei. Dacă nu sunteți sigur că puteți, discutați cu avocatul înainte de a depune cererea, nu după ce ați făcut-o.

Cine citește despre pedeapsă și dependență

Cel mai des citește un român care are în urmă o condamnare definitivă și care se luptă de multă vreme cu consumul de droguri sau de alcool. Își dă seama că detenția l-ar duce, probabil, înapoi la același punct și se întreabă dacă există o altă cale. A aflat de la un prieten că „se poate la comunitate” și vrea să știe dacă i se aplică și lui.

Citește apoi un membru al familiei, o soție, o mamă, un frate, care vede că persoana dragă are o problemă reală și care vrea să știe dacă justiția italiană face loc tratamentului. Mai ajung aici și cei care sunt deja în penitenciar și caută o cale de ieșire spre un program terapeutic, precum și cei care au început un program și vor să știe dacă acest lucru îi ajută în fața judecătorului.

Un român ajuns în Italia pentru muncă poate avea, într-un anumit moment, o problemă de consum care a început aici sau care a venit cu el. Poate fi tratat în România, poate că nu a fost tratat niciodată. Poate fi singur, fără rude în Italia și fără un loc în care să se prezinte la program. Tocmai de aceea contează legăturile, adresa și structura aleasă.

Pagina este scrisă pentru toți: pentru cei care nu au început nimic, pentru cei aflați în mijlocul unui tratament și pentru familiile care nu știu de unde să înceapă. Nu cere să recunoașteți nimic în fața nimănui; vă explică ce înseamnă pentru dosar faptul că există o dependență și ce pași concreți urmează dacă vă hotărâți să cereți măsura.

Ce se schimbă în rutina zilnică: program, muncă, drumuri

Un program terapeutic ocupă timp. Ședințele, vizitele la structura sanitară, analizele, întâlnirile cu serviciul social se programează la ore fixe, iar cine lucrează trebuie să-și potrivească schimburile. Un angajator care nu știe de program poate vedea absențele ca lipsă de seriozitate, iar un angajator care afla de el poate reacționa diferit. Discutați cu avocatul dacă, ce și când spuneți la locul de muncă.

Locuința contează. Unele programe presupun șederea într-o comunitate, cu reguli de viață comună, fără telefon permanent și fără libertate de deplasare. Altele permit să rămâneți acasă, dar cer prezentări regulate. Un român care locuiește într-o cameră închiriată împreună cu alții, în mediul în care a început consumul, poate descoperi că mediul este chiar problema, iar programul îl va obliga să-l schimbe.

Călătoriile se restrâng. Drumul acasă, în România, de sărbători sau pentru o înmormântare, nu mai este liber și trebuie aprobat. Telefonul, permisul de conducere și accesul la anumite locuri pot fi limitate prin condițiile măsurii.

Familia se implică. Soția sau mama este adesea persoana care aduce dovezi, însoțește la ședințe și ține legătura cu structura. Ea vede mai ales costul uman al programului: nopți nedormite, recăderi, întoarceri târzii. Pregătiți-vă ca, uneori, drumul să fie dificil, iar ritmul să nu fie liniar.

Reacția celor din jur contează și ea. Vecinii, colegii și prietenii vechi observă schimbarea; unii o primesc bine, alții se țin deoparte. Pregătiți un răspuns scurt, adevărat și fără detalii pentru întrebările care vor veni, ca să nu improvizați în fața unui șef sau a unui proprietar.

Ce nu faceți dacă vreți să cereți un program în loc de detenție

• Nu oprițiți brusc un tratament cu medicamente. Orice schimbare a terapiei se discută cu medicul, nu se face din proprie inițiativă, ca să „arătați bine” la o audiere.
• Nu ascundeți consumul actual. Medicul și serviciul social văd rezultatele analizelor; o ascundere descoperită strică mai mult decât un consum recunoscut.
• Nu cumpărați și nu cereți certificate de la persoane care nu fac parte din sistemul sanitar. Un document fals sau eliberat de o structură nerecunoscută poate atrage o problemă penală nouă.
• Nu începeți un program doar pe hârtie. Prezența nominală, fără participare reală, este văzută repede de cei care o verifică.
• Nu lipsiți fără motiv de la întâlniri. Fiecare absență se consemnează, iar un șir de absențe poate pune în discuție întreaga măsură.
• Nu mai vorbiți cu persoanele cu care ați consumat. Chiar dacă sunt prieteni vechi, ele pot deveni pretextul unei recăderi sau al unui control.
• Nu părăsiți structura fără să anunțați. O plecare neanunțată este tratată diferit de o retragere discutată cu echipa.
• Nu postați despre tratament pe rețelele sociale. Ceea ce scrieți poate fi folosit împotriva dumneavoastră, în orice sens.
• Nu faceți promisiuni pe care nu le puteți ține. Nici judecătorului, nici structurii, nici familiei: un angajament nerespectat se citește ca o lipsă de seriozitate.
• Nu ascundeți familiei ce vi se cere. Rudele care află târziu despre condiții, ședințe și restricții nu mai pot ajuta cum ar fi putut.

Ce se pune la dosar înaintea cererii

Cererea de încredințare se decide pe documente. Cu cât sunt mai clare, cu atât judecătorul poate vedea mai repede ce are în față. Adunați:

• certificatul de dependență, actual, eliberat de o structură sanitară publică sau de o structură privată autorizată, cu data emiterii vizibilă;
• programul terapeutic convenit, în scris, cu numele structurii, adresa, durata prevăzută și persoana de contact;
• dovada că structura acceptă să vă primească, dacă programul presupune șederea în comunitate;
• actele de tratament anterior, inclusiv cele din România, în original și cu traducere, pentru a arăta continuitatea efortului;
• rezultatele analizelor sau ale controalelor medicale, dacă există, care arată evoluția;
• hotărârea de condamnare și ordinul de executare, pentru a verifica dacă pedeapsa, sau restul ei, se încadrează în limita pentru care legea permite măsura;
• dovezile domiciliului, ale locului de muncă și ale legăturilor familiale, care arată cum vă veți reorganiza viața;
• o scrisoare scurtă de la o rudă care se angajează să vă sprijine și să vă însoțească, cu datele ei de contact;
• facturile și chitanțele plătite structurii, dacă programul este privat, pentru a arăta că tratamentul este asigurat.

Păstrați tot și într-o copie digitală, trimisă avocatului. Un act lipsă nu închide ușa, dar întârzie decizia, iar întârzierea se plătește cu timp în care situația se poate schimba.

Dependența între România și Italia: fișe medicale, traduceri, continuitate

Mulți români au început un tratament în România și l-au continuat în Italia, sau invers, iar actele medicale nu urmează aceeași cale ca cele penale. O fișă de la un spital din România trebuie obținută din țară, de obicei prin cererea unei rude sau prin procură, apoi tradusă de un traducător autorizat. Un diagnostic redat aproximativ poate schimba felul în care îl citește un medic italian, deci cereți ca termenii medicali să fie verificați de cineva care îi cunoaște.

Întrebarea dacă un program urmat în România ar putea fi acceptat ca înlocuitor pentru un program din Italia nu are un răspuns simplu. Nu presupuneți nimic: clarificați cu avocatul dacă o structură din țară ar putea fi luată în considerare și ce garanții de control ar trebui oferite. De cele mai multe ori, programul se urmează în Italia, sub supravegherea serviciului social de aici.

Continuitatea medicației pune o altă problemă. Dacă urmați un tratament cu medicamente, nu le transportați peste graniță fără rețetă și fără traducerea ei, pentru că regulile diferă de la o țară la alta. Consultați medicul înainte de orice drum.

Consulatul României poate elibera acte de identitate sau confirma date de stare civilă, dar nu intervine în decizia judecătorului și nu are rol în tratament. Poșta dintre cele două țări poate întârzia un certificat, deci cereți-l din timp, astfel încât să nu fie vechi când ajunge la dosar.

Cum pregătește studiul o cerere de încredințare în cazuri speciale

Contactul se face prin e-mail, la avvmassimoromano@gmail.com, sau la numărul de telefon de pe pagină. Datele despre sănătate sunt tratate confidențial și se folosesc doar pentru dosar. Nu este nevoie să povestiți totul de la început: spuneți ce vă interesează și trimiteți ce aveți.

În convorbirea de început, studiul verifică câteva lucruri practice: dacă pedeapsa, sau restul ei, intră în limita pentru care legea permite măsura, dacă există un certificat actual de dependență și dacă există o structură care poate primi persoana. Fără ele, nu are sens să se depună nimic. Dacă vreuna lipsește, se discută ce poate fi obținut și cât durează.

Studiul lucrează cu structura sanitară și cu familia, dar nu se substituie medicului. Rolul avocatului este să formuleze cererea, să pregătească actele și să explice judecătorului de ce măsura este potrivită pentru persoana respectivă. Se discută în limba română, iar actele italiene sunt explicate în cuvinte obișnuite. Studiul are sedii la Roma, Milano și Napoli și poate urmări dosarul și de la distanță. Onorariul se stabilește în scris înainte de începerea lucrului. Niciun rezultat nu este promis; se spune ce se poate cere, ce riscuri există și ce depinde de dosar.

Dacă nu aveți încă o structură, studiul nu o alege în locul dumneavoastră, dar explică ce contează pentru judecător: recunoașterea ei, programul scris, locul unde se desfășoară, persoana de contact. Pentru cei care locuiesc departe de un sediu, discuțiile se pot face la ore convenite, iar familia poate participa dacă persoana este de acord.

Întrebări de pus avocatului înainte de a depune cererea

• Pedeapsa mea, sau restul ei, intră în limita pentru care legea permite măsura, și cum se calculează ținând cont de timpul deja executat?
• Faptele pentru care am fost condamnat sunt dintre cele pentru care limita este mai mică?
• Certificatul de dependență trebuie să fie actual, și cât timp este considerat valabil?
• Ce structuri sunt recunoscute în orașul meu și cum aflu dacă vreuna dintre ele poate primi o persoană care nu vorbește bine italiana?
• Ce se întâmplă dacă părăsesc programul sau dacă am o recădere în timpul lui?
• Cum se deosebește această măsură de cea obișnuită de încredințare în probă și când este mai potrivită?
• Pot lucra în timpul programului și cu ce condiții?
• Dacă partea terapeutică se încheie în mod favorabil, ce efect are asupra pedepsei, și cine decide?
• Pot cere măsura chiar dacă sunt deja în detenție și cum se face în acest caz?
• Ce spun la locul de muncă despre absențele de la program, și ce sunt obligat să dezvălui?
• Dacă mă mut în alt oraș din Italia sau plec în România, ce se întâmplă cu programul și cu supravegherea?
• Cine plătește tratamentul, dacă structura este privată, și cum se dovedește plata în fața judecătorului?
• Ce documente trebuie să ducă familia mea la ședințe, dacă persoana care mă însoțește este o rudă?

Cereți răspunsurile în scris sau notați-le: sunt informații pe care familia va trebui să le recitească.

Termenii pe care îi veți întâlni în dosarul de dependență

Cererea și hotărârile folosesc cuvinte care trebuie înțelese exact. Iată câteva.

• Tossicodipendenza / alcoldipendenza — dependența de droguri sau de alcool, așa cum este înscrisă în certificat; trebuie să fie actuală și atestată de o structură recunoscută.
• Affidamento in casi particolari — încredințarea în cazuri speciale, măsura de care vorbește pagina; permite ca pedeapsa să fie executată în cadrul unui program terapeutic, sub supravegherea serviciului social.
• Servizio sociale — serviciul social, adică structura care urmărește respectarea condițiilor și care raportează judecătorului.
• Programma terapeutico — programul terapeutic convenit cu structura sanitară; trebuie să fie în curs sau să urmeze să înceapă.
• Struttura sanitaria — structura sanitară, publică sau privată autorizată, care atestă dependența și conduce tratamentul.
• Certificazione — certificarea stării de dependență; este documentul fără de care cererea nu poate fi examinată.
• Pena residua — restul de pedeapsă care mai trebuie executat; contează pentru a stabili dacă măsura poate fi cerută.
• Esecuzione — executarea pedepsei; ordinul de executare este actul care arată că pedeapsa trebuie pusă în aplicare, iar cererea se poate face înainte sau după el.
• Revoca — revocarea măsurii; dacă programul este abandonat sau condițiile sunt încălcate, judecătorul poate dispune revenirea la executarea obișnuită a pedepsei.

Dacă un termen din actele pe care le primiți nu este aici, întrebați înainte de a semna sau de a răspunde: în materia dependenței, un singur cuvânt poate decide dacă o cerere este admisibilă sau nu. Textul invocat de hotărârile despre această măsură este art. 94.