Secretul profesional și dreptul la apărare

Cine ajunge la această pagină: momente în care contează secretul avocatului

Unele persoane ajung aici pentru că li s-au ridicat telefonul sau computerul într-o percheziție și știu că pe ele sunt mesaje, fotografii de documente și e-mailuri schimbate cu avocatul lor. Vor să afle dacă agenții au voie să le citească și ce pot face ca să protejeze ce nu trebuie atins.

Altele sunt în detenție și se tem că discuțiile cu apărătorul, la întrevederi sau la telefon, sunt ascultate sau notate. Mulți au auzit povești, nu știu ce este adevărat și sunt tentați să nu spună nimic avocatului, ceea ce îi slăbește tocmai pe ei. Pentru ele contează să afle că întrevederile cu apărătorul sunt acoperite, inclusiv în penitenciar.

În fine, mai sunt cei care au cerut ajutorul unui expert, de pildă un traducător tehnic sau un contabil, și vor să știe dacă și ce schimb au cu acesta e protejat. Toate aceste persoane au în comun o nevoie: să înțeleagă unde este linia, pentru că secretul avocatului nu este o curtoazie, ci o condiție a dreptului la apărare. Limita este cunoscută și îngustă: nu este acoperit ce este destinat comiterii unei infracțiuni, iar acea excepție nu poate fi invocată fără elemente concrete. Delimitarea se face în momentul percheziției, nu mult după aceea, de aceea ce faceți și spuneți în acele minute are importanță.

Ce se schimbă în viața de toate zilele

Un telefon ridicat într-o percheziție înseamnă mult mai mult decât un aparat: conține conversații cu familia, fotografii, contacte, bani, programări medicale. Când pe el se află și comunicările cu avocatul, apare grija că cineva le va citi. Fără telefon, persoana nu poate suna acasă, nu poate lucra, nu poate primi mesaje de la angajator. Fără computer, un freelancer își pierde munca, iar un student, lucrarea.

În detenție, schimbarea e și mai mare. Întrevederea cu avocatul este adesea discuția în care persoana poate vorbi liber, iar dacă se teme că nu mai este, începe să cenzureze ce spune. Acest efect este exact ce secretul vrea să evite. Familiile se tem și ele să nu pună în pericol apărarea povestind la telefon.

În relația cu avocatul, pare firesc să trimiți mesaje la orice ceas, să transmiți documente prin aplicații și să discuți în grup cu rude, dar aceste obiceiuri pot slăbi protecția. Un mesaj redirecționat unei rude, o fotografie a unui act de apărare postată într-un grup sau o discuție despre sfaturile avocatului în fața unor străini pot face ca acel conținut să nu mai fie considerat acoperit. Mai e și costul real: dacă dosarul e mare, separarea materialelor acoperite de cele ridicabile cere timp și insistență. Iar timpul acesta trece, de regulă, în timp ce aparatele rămân la autorități și viața de acasă merge înainte fără ele.

Ce faceți în momentul în care agenții ridică aparatele

Există o alegere imediată: spuneți sau nu agenților că telefonul conține comunicări cu avocatul? Răspunsul practic este da, clar și de la început, cerând ca declarația să fie consemnată în procesul-verbal. Prețul tăcerii este că delimitarea de pe loc nu se mai face și că problema se mută în discuții ulterioare, mai grele. Prețul declarației este minim.

Altă alegere privește parola. Aveți dreptul să fiți asistat de apărător, iar prezența lui sau cel puțin contactarea lui în acel moment ajută la delimitare. Dacă nu poate veni, cereți să fie anunțat și notați ora. Să dați parola fără să știți ce se va copia poate expune și comunicările acoperite; să o refuzați fără sfat poate avea alte consecințe. Decizia se ia cu avocatul, ideal înainte de orice percheziție, dar și atunci, prin telefon.

Încă o alegere este ce semnați. Procesul-verbal se citește și, dacă ceva nu e consemnat, se cere adăugarea sau se semnează cu rezerve scrise. Nu semnați un text pe care nu îl înțelegeți. În fine, dacă materialul acoperit a fost totuși deschis sau copiat, apărarea trebuie să ceară în scris eliminarea lui imediată și să consemneze că accesul a avut loc, ca să nu rămână urme care pot fi folosite ulterior. Orice ezitare a agenților de a consemna declarația dumneavoastră trebuie notată și ea, cu ora, pentru ca apărarea să o poată invoca mai târziu.

Ce să aveți pregătit pentru a proteja comunicările cu avocatul

Protecția se construiește din timp, prin ordine. Pregătiți:

• datele de contact ale avocatului, scrise pe hârtie și în telefon, pentru a-l putea chema imediat în orice situație;
• dovada încredințării apărării: mandatul semnat sau o scrisoare care arată de când există raportul cu avocatul;
• o listă a conturilor și aparatelor pe care se află comunicări cu apărătorul: telefon, computer, e-mail, aplicații, spațiu de stocare online;
• un dosar separat, digital și fizic, pentru actele de apărare, etichetat clar, astfel încât să fie ușor de identificat la o percheziție;
• numele experților sau consultanților desemnați de apărare și dovada desemnării lor;
• notițele proprii despre apărare, păstrate separat de restul hârtiilor personale și datate;
• pentru detenție: programul întrevederilor, numele celor care participă și orice refuz sau obstacol întâmpinat la comunicare;
• o fotografie a legitimației avocatului, dacă este necesară în fața unei autorități;
• o listă a locurilor în care păstrați actele apărării: seif, apartament al unei rude, spațiu online;
• copii ale cererilor de întrevedere trimise penitenciarului și ale răspunsurilor primite;
• o listă cu datele la care ați discutat cu avocatul, pentru a putea arăta ulterior ce comunicări au existat și când.

Nu stocați actele apărării pe aparate folosite și de alții. Fiecare ordine pusă înainte economisește o discuție lungă în momentul în care aparatele sunt deja la autorități.

Întrebări de pus avocatului despre secretul apărării

Cine nu știe unde este linia nu poate fi sigur că o respectă. Întrebați:

• Ce anume din ce schimbăm între noi este acoperit și ce nu, de exemplu mesajele, notele, fotografiile de acte?
• Ce spun și ce fac în momentul unei percheziții, ca să se poată delimita ce este acoperit?
• Pot refuza să dau parola și ce se întâmplă cu materialul acoperit dacă aparatul este deja copiat?
• Cum se cere eliminarea unei comunicări acoperite din dosar și cine verifică?
• Întrevederile din penitenciar și apelurile cu dumneavoastră sunt acoperite și cum procedez dacă simt că nu sunt respectate?
• Experții desemnați de apărare beneficiază de aceeași protecție? Dar un interpret?
• Ce se întâmplă cu materialul unei investigații a apărării până la atașarea lui în dosar?
• Unde păstrez actele apărării, pe ce aplicații pot comunica în siguranță și ce nu trebuie să trimit?
• Excepția privind lucrurile destinate unei infracțiuni cum poate fi invocată și ce elemente cer?
• Ce fac dacă agenții spun că mesajele nu sunt acoperite pentru că nu recunosc în ele comunicări cu avocatul?
• Cum dovedesc ulterior că un document anume era pregătit pentru apărare?

Cereți răspunsuri concrete: o regulă generală nu ajută la o percheziție care începe de dimineață devreme. Rugați avocatul să vă spună în câteva fraze scurte ce trebuie să rostiți agenților și lipiți-le pe spatele telefonului sau în portofel, ca să le aveți la îndemână când emoția șterge orice altceva.

Avocat într-o țară, clientul în alta: ce rămâne acoperit

Cine are un dosar între Italia și România comunică adesea cu mai mulți avocați, câte un avocat în fiecare țară, și trimite documente peste frontieră. Fiecare comunicare trebuie păstrată clar în raportul de apărare. Dacă un mesaj ajunge la un avocat din altă țară, regulile locale decid ce protecție are acolo, de aceea echipele trebuie să se înțeleagă dinainte despre canalele folosite. Un spațiu de stocare online cu servere în străinătate nu se tratează ca un sertar de acasă: întrebați avocatul unde se păstrează actele și cine are acces.

Traducătorii și interpretii care participă la discuții ridică probleme specifice: întrebați dinainte dacă prezența lor este acoperită, pentru că nu orice persoană din încăpere beneficiază de aceeași protecție. Dacă o rudă din România pune întrebări, ea nu face parte din secret, așa că informațiile care îi sunt transmise pot ajunge la alții.

Diferențele de fus orar influențează disponibilitatea telefonică și ora la care sosesc mesajele, iar o persoană aflată în detenție în altă țară poate avea reguli diferite privind apelurile cu apărătorul. Consulatul nu preia rolul avocatului și nu primește comunicări de apărare. Documentele din România, folosite în apărare, se traduc, iar traducerea se face de cineva care nu va comenta cu terții. Un dosar de apărare unitar, ținut cu grijă, evită ca aceleași informații să circule pe prea multe căi.

Cum lucrează studiul pentru a păstra confidențialitatea comunicărilor

Studiul pornește de la ideea că nimeni nu poate apăra o persoană care nu poate vorbi liber. De aceea pasul de început este stabilirea canalelor: pentru ce se folosește telefonul, pentru ce e-mailul, ce nu se trimite niciodată în scris și unde se păstrează actele. Se convine un om de legătură în familie, pentru ca informațiile să nu se împrăștie.

La o percheziție în curs, apelul către studiu este prioritar: avocatul indică ce să spuneți agenților, cere să fie consemnat că aparatele conțin comunicări acoperite și, dacă este posibil, se deplasează sau trimite un coleg. Dacă materialul a fost deja copiat, studiul cere în scris delimitarea și eliminarea comunicărilor acoperite și urmărește răspunsul.

Pentru persoanele în detenție, studiul programează întrevederile și notează orice obstacol. Convorbirile se pot purta în română sau în italiană, iar interpretul, când e necesar, este ales dinainte. Sediile sunt la Roma, Milano și Napoli. Mesajele urgente sunt citite și în afara programului, dar informațiile sensibile se discută la telefon sau în persoană, nu în mesaje lungi. Actele apărării se păstrează într-un loc separat, iar accesul la ele este limitat la cei care lucrează efectiv la dosar. Dacă o cerere de eliminare a unor comunicări acoperite primește un răspuns evaziv, studiul o reia în scris și păstrează toată corespondența, pentru ca refuzul să poată fi contestat mai târziu.

Gesturi care slăbesc protecția comunicărilor cu avocatul

Protecția există, dar poate fi irosită prin obiceiuri. Evitați:

• să transmiteți mai departe mesajele sau e-mailurile avocatului unor rude sau prieteni, deoarece conținutul poate ajunge la cei care nu sunt acoperiți;
• să discutați în grupuri sfaturile primite, pentru că ce se spune într-un grup nu mai este o comunicare confidențială;
• să fotografiați documente de apărare și să le postați sau să le trimiteți unor necunoscuți;
• să lăsați aparate cu comunicări de apărare în mâna altora, mai ales a celor implicați în același dosar;
• să vorbiți despre apărare în fața altor deținuți sau pe telefoanele din penitenciar care nu sunt cele ale întrevederilor;
• să ștergeți comunicările cu avocatul în momentul unei percheziții, pentru că ștergerea se vede și nu ajută;
• să folosiți comunicarea cu avocatul pentru a ascunde ceva ce nu ține de apărare, fiindcă exact acea utilizare ar putea duce la invocarea excepției;
• să acceptați întrebări ale agenților despre ce v-a spus avocatul, fără să cereți prezența lui;
• să lăsați avocatul să aștepte la ușă în penitenciar, fără să semnalați că întrevederea este împiedicată, pentru că obstacolele trebuie consemnate chiar în ziua în care apar.

Secretul funcționează atâta timp cât este tratat ca un secret. Ce părea inofensiv poate fi folosit ca argument că nu mai era confidențial.

Cuvintele pe care le veți întâlni la o percheziție și într-un dosar de apărare

La o percheziție, termenii se aud repede și se scriu în procesul-verbal. Percheziție este căutarea făcută de autorități într-un loc sau pe un aparat pentru a găsi probe. Ridicare înseamnă luarea unor lucruri sau a unor date de către autorități. Secretul apărătorului înseamnă protecția comunicărilor dintre persoană și avocatul ei, care nu pot fi ridicate și nici interceptate. Delimitare este operațiunea prin care se separă, în momentul percheziției, ce este acoperit de ce nu este. Apărător este avocatul care vă asistă în dosar. Expert desemnat de apărare este specialistul ales de apărare, ale cărui comunicări cu avocatul sunt de asemenea acoperite. Investigația apărării este munca de strângere a probelor făcută de apărare, protejată până la atașarea ei în dosar. Interceptare este ascultarea comunicărilor. Penitenciar este locul de detenție, unde întrevederile cu apărătorul sunt acoperite. Comunicări sunt toate schimburile cu apărătorul, prin orice mijloc: vorbit, scris, mesaj sau e-mail. Excepție este situația în care protecția cade, atunci când ce se comunică este destinat comiterii unei infracțiuni; ea trebuie întemeiată pe elemente concrete. Atașare este momentul în care materialul unei investigații a apărării intră în dosar, de la care nu mai este protejat. Consemnare este notarea în procesul-verbal a unei opoziții sau a unei declarații. Dacă un cuvânt de pe un act nu apare aici, trimiteți fotografia.