Percheziții și copierea dispozitivelor

Cine caută pagina după o percheziție

Situația cea mai frecventă este a unei persoane care a deschis ușa dimineața devreme și a găsit agenți cu un act în mână. Au intrat în casă, au căutat prin camere, au ridicat telefonul, computerul și documente, iar cineva i-a spus să semneze un proces-verbal. Acum stă în mijlocul unei locuințe răvășite, fără telefon, și nu știe ce urmează și ce poate face.

Altă situație este a unui administrator de firmă, la care percheziția a avut loc la sediu. Au fost ridicate calculatoare, servere și arhive, activitatea s-a oprit, iar angajații privesc speriați. Se întreabă dacă datele clienților sunt în siguranță, dacă poate lucra în continuare și cine are acces la ce.

Mai există familia care a fost perchezitionată din cauza unei rude, deși ea nu are nicio vină. Soția, copiii sau părinții au văzut cum le-a fost deschisă casa și vor să știe ce drepturi au. Și mai există persoana care încă nu a avut percheziție, dar a aflat că telefonul ei ar putea fi ridicat, și caută să se pregătească.

În toate cazurile, miza este aceeași: în percheziție se hotărăsc pe loc ce se ridică și ce obiecții rămân consemnate, iar copierea unui dispozitiv este un act care nu se repetă identic.

Toți au nevoie să afle repede ce drepturi au în momentul percheziției și ce se poate face după.

Fiecare dintre ei se întreabă, în fond, dacă mai poate face ceva după ce agenții au plecat. Răspunsul este da, dar mai ales în ceasurile imediat următoare percheziției.

Cum schimbă percheziția viața de zi cu zi

Pierderea telefonului este, de multe ori, lovitura cea mai grea. Pe el sunt contactele, mesajele, fotografiile, aplicația băncii, biletele, programările medicale, conversațiile cu familia din România. Fără el, omul nu poate suna acasă, nu poate plăti, nu poate verifica un orar. Dacă este și telefonul de serviciu, munca se poate opri.

Computerul și celelalte dispozitive conțin documente de muncă, amintiri, acte, uneori date ale altora. Ridicarea lor lasă un gol care durează, iar restituirea poate întârzia. Pentru o firmă, pierderea arhivelor înseamnă imposibilitatea de a emite facturi, de a răspunde clienților sau de a plăti salarii.

Apoi sunt efectele psihologice. O casă perchezitionată rămâne o casă în care omul nu se mai simte în siguranță. Copiii pot fi speriați, vecinii pot comenta, iar un angajator poate afla din zvonuri. Pentru cine locuiește în Italia departe de familie, singurătatea crește.

Un lucru de ținut minte: percheziția în sine nu este o dovadă a vinovăției, iar ce se ridică poate fi contestat. Dar contestarea cere rapiditate și organizare, începând chiar din ziua percheziției.

Mai este ceva: pierderea intimității. Cineva a citit mesajele personale, a văzut fotografii, a deschis sertare. Această senzație nu dispare ușor, iar discuția cu familia, calmă și sinceră, ajută.

Pentru cine locuiește departe de familie, în Italia, lipsa telefonului înseamnă și ruperea legăturii cu cei de acasă. Anunțați rudele pe alt canal că veți fi greu de găsit, ca să nu se îngrijoreze.

Decizii pe loc și în perioada imediat următoare

Decizia cu cel mai mare preț este ce faceți în timpul percheziției. Puteți urmări desfășurarea, puteți cere să fie prezent un avocat sau o persoană de încredere și puteți cere ca obiecțiile să fie consemnate în proces-verbal. Obiecțiile ridicate pe loc valorează mult, iar cele ridicate ulterior valorează puțin. Prețul tăcerii este că nu mai puteți arăta mai târziu că actul a depășit obiectul.

Altă decizie privește codul telefonului. Agenții vă pot cere parola sau deblocarea. A dezvălui codul înseamnă a permite accesul la tot conținutul, inclusiv la ce nu are legătură cu dosarul. A refuza poate atrage consecințe, dar a da codul fără să știți ce se caută poate fi o greșeală. Decizia se ia cu avocatul, dacă puteți ajunge la el, și altfel cu prudență maximă.

Altă decizie este dacă cereți restituirea. Ce s-a ridicat poate fi cerut înapoi, în tot sau în parte, de regulă prin cerere motivată. Apărarea poate cere o copie sau restituirea originalelor necesare pentru muncă. Prețul este că trebuie să arătați de ce aveți nevoie de ele.

În sfârșit, hotărâți cum protejați datele altora: clienți, pacienți, colegi. Informați avocatul imediat dacă dispozitivele conțin date sensibile.

Nu uitați că judecătorul va aprecia cum v-ați purtat. O atitudine calmă, cu obiecții consemnate civilizat, este citită mai bine decât o atitudine agitată.

Ce faceți cu actele din timpul percheziției

Documentele primite în percheziție sunt baza oricărei contestări. Iată ce merită păstrat și strâns.

• Actul care a dispus percheziția, cu temeiul și obiectul indicate, pentru că fără el percheziția are un viciu.
• Procesul-verbal al percheziției, cu lista exactă a ceea ce s-a ridicat și cu obiecțiile consemnate, în copie.
• Numele agenților prezenți și orice mențiune privind momentul începerii și al încheierii, notate imediat după plecarea lor.
• Fotografii ale locurilor după percheziție, care arată ce s-a deschis, ce s-a mutat și ce s-a stricat.
• Lista dispozitivelor ridicate, cu modelul și numărul de serie, și dovada că vă aparțin, ca să se poată cere restituirea.
• Avizul pentru copierea dispozitivelor, dacă a fost dat apărării, cu data și momentul operațiunii, pentru a numi un expert.
• Orice document care arată că anumite date sunt ale altora sau privesc secrete de serviciu, pentru a le proteja.
• O notă scrisă, făcută cât timp vă amintiți, cu tot ce s-a întâmplat în percheziție.

Faceți o listă a conturilor și a aplicațiilor legate de dispozitivele ridicate, cu numele serviciului și adresa de poștă folosită, fără parole. Avocatul are nevoie să știe ce date se află acolo, ca să poată cere limitarea copierii. Păstrați dovada cumpărării dispozitivelor, dacă o aveți, și dovada că aparțin dumneavoastră. Faceți o copie de siguranță a datelor rămase la dumneavoastră, în alt loc. Notați ce documente de lucru lipsesc și ce termene ale firmei sunt afectate.

Întrebări pentru avocat despre percheziție și copiere

Percheziția amestecă drept și tehnologie. Iată întrebările care merită puse.

• Percheziția a avut un temei valabil și s-a rămas în limitele obiectului, sau s-a mers dincolo de ce se căuta?
• Ce obiecții pot ridica acum și ce valoare are faptul că nu le-am consemnat pe loc?
• Ce se întâmplă cu dispozitivele ridicate și când pot cere restituirea lor, totală sau parțială?
• Copierea forensică a început sau urmează, și am fost anunțat ca să pot numi un expert?
• Pot cere să fie copiate doar datele relevante și cum se delimitează întinderea copierii?
• Sunt obligat să dau codul telefonului și ce risc dacă refuz sau dacă îl dau?
• Datele altora, ale clienților sau ale pacienților, pot fi protejate și cum?
• Ce valoare au probele rezultate dintr-o copiere făcută fără anunțarea apărării?
• Cum afectează percheziția activitatea firmei și ce pot face ca ea să continue?

Mai întrebați cât durează de obicei copierea și când puteți afla ce s-a extras, dacă puteți cere o copie a datelor care vă aparțin și cum protejați informațiile altora. Cereți să vi se explice ce poate fi folosit în dosar și ce nu. Întrebați dacă o percheziție făcută fără un temei valabil poate duce la inutilizarea probelor. Cereți o apreciere onestă a riscurilor, fără promisiuni.

Întrebați, de asemenea, cine va avea acces la datele copiate, cât timp vor fi păstrate și ce se întâmplă cu ele după încheierea dosarului.

Percheziție în Italia, date și familie în România

Când vieți și date se împart între țări diferite, percheziția are urmări în plus. Telefonul unui român din Italia conține adesea conversații cu familia, fotografii, acte scanate și aplicații bancare din România. Ridicarea lui expune astfel și persoane aflate acasă, care nu au nicio legătură cu dosarul. Familia trebuie informată, ca să nu fie surprinsă de apeluri sau de mesaje neobișnuite.

Datele aflate în servicii din alte țări, conturi de poștă, spații de stocare online, pot fi accesate de pe dispozitivul ridicat. Aceasta ridică întrebări despre întinderea percheziției și despre cine are dreptul să acceseze ce. Apărarea poate cere limitarea copierii la ce este relevant și poate contesta o extindere nejustificată.

Documentele din România, necesare pentru a dovedi că dispozitivele sau datele sunt ale dumneavoastră sau ale altora, trebuie aduse cu traducere. Poșta oficială circulă încet, deci cereți-le devreme. Diferența de program între birouri cere ca orice discuție cu corespondentul din România să fie fixată dinainte.

Consulatul poate informa familia, dar nu intervine în percheziție și nu contestă actul. Un corespondent din România poate ajuta la adunarea documentelor și la explicarea situației familiei, în timp ce avocatul din Italia se ocupă de obiecții, de restituire și de numirea expertului pentru copiere.

Planificați din timp convorbirile cu corespondentul din România.

Cereți corespondentului din România să verifice dacă acolo există copii ale datelor, ca să știți ce rămâne disponibil pentru muncă.

Cum lucrăm după o percheziție

Ne sunați imediat ce percheziția s-a încheiat sau chiar în timpul ei, dacă este posibil, la numărul studioului, sau ne scrieți la avvmassimoromano@gmail.com. Trimiteți fotografii ale actului și ale procesului-verbal, chiar dacă nu le înțelegeți. Ne uităm la ele în aceeași zi și vă spunem ce obiecții se pot ridica și ce termene curg.

În discuția de început lămurim ce s-a ridicat, ce lipsește, dacă s-a anunțat apărarea pentru copiere și cine poate fi expertul. Comunicarea se face în limba română, iar tot ce este scris în italiană vă este explicat pe înțeles. Dacă dispozitivele conțin date ale altora, discutăm cum le protejăm.

Lucrăm din sediile de la Roma, Milano și Napoli și, când datele sau documentele sunt în România, coordonăm cu un corespondent local. Cererea de restituire și obiecțiile le redactăm noi, le discutăm cu dumneavoastră și le depunem la timp, apoi urmărim dosarul.

Nu promitem că dispozitivele vor fi restituite și nu spunem ce va decide instanța. Spunem ce se poate cere, cu ce motive și în ce ordine, iar decizia rămâne a dumneavoastră.

Dacă dispozitivele conțin date sensibile, ne spuneți imediat, pentru a cere protecția lor. Verificăm dacă apărarea a fost anunțată pentru copiere și, dacă nu, ridicăm obiecția la timp.

Păstrăm legătura cu dumneavoastră până la restituirea dispozitivelor și vă comunicăm în scris orice decizie a instanței privind copierea sau restituirea.

Gesturi care agravează o percheziție

În momentul percheziției, oamenii acționează din frică. Iată ce nu se face.

• Nu rezistați, nu fugiți și nu ascundeți obiecte: gestul adaugă o acuzație și strică orice contestare.
• Nu semnați procesul-verbal fără să-l citiți; consemnați obiecțiile în scris, înainte de semnătură.
• Nu ștergeți nimic de pe telefon sau de pe computer, nici dacă aveți acces la ele: ștergerea se vede și se interpretează.
• Nu dați codurile, parolele sau accesul la conturi fără să știți ce se caută și fără sfatul avocatului, dacă puteți ajunge la el.
• Nu vorbiți în timpul percheziției cu agenții despre fapte: ce spuneți se consemnează.
• Nu lăsați rudele să filmeze sau să se certe cu agenții; orice incident poate fi folosit.
• Nu postați și nu povestiți pe rețele sau în grupuri ce s-a întâmplat.
• Nu amânați ridicarea obiecțiilor: ce nu a fost consemnat pe loc valorează puțin mai târziu.

Mai sunt câteva greșeli de atitudine. Nu cumpărați în grabă un telefon în grabă ca să „arătați că nu aveți nimic de ascuns” și nu transferați date pe alte dispozitive. Nu scrieți unor cunoscuți despre percheziție, pentru că mesajele pot fi citite. Nu încercați să recuperați pe cont propriu datele ridicate prin servicii online. Și nu povestiți detaliile unor persoane care nu trebuie să le știe: orice păstrați în discreție vă ajută.

Reamintim că ce nu este consemnat pe loc valorează puțin mai târziu, deci cereți ca obiecțiile să fie scrise în procesul-verbal.

Cuvintele de pe actul de percheziție

Actul și procesul-verbal folosesc termeni tehnici. Iată ce înseamnă cei din această pagină.

• Percheziția este căutarea în locuință, în sediu sau asupra persoanei, dispusă printr-un act care trebuie să indice temeiul și obiectul.
• Ridicarea este luarea obiectelor sau a documentelor, cu o listă exactă pe care aveți dreptul s-o cereți în copie.
• Copierea forensică este extragerea conținutului unui telefon sau al unui computer, într-o formă care păstrează datele neschimbate.
• Actul irepetabil este cel care nu poate fi reluat identic; de aceea apărarea trebuie anunțată și poate numi un expert.
• Avizul este comunicarea către apărare că urmează copierea, cu dreptul de a participa prin expert.
• Întinderea privește cât de departe s-a mers față de obiectul percheziției; depășirea se contestă.
• Restituirea este cererea de a primi înapoi, în tot sau în parte, ce a fost ridicat.

Observați că aceste cuvinte vorbesc despre limite: ce se caută, cât de departe se merge, ce se poate repeta și ce nu. Aici apărarea își găsește temeiurile. Dacă pe act apare un termen care nu este în lista de mai sus, nu îl ignorați și nu semnați înainte să înțelegeți. Trimiteți-ne documentul și vă explicăm ce înseamnă, ce efect are și ce se poate cere în raport cu el, înainte ca vreun termen să treacă.

Fiecare termen lămurit la timp vă scutește de o surpriză, iar notele făcute pe marginea actului ajută la discuția cu avocatul.