Investigațiile apărării: proba pe care o strângeți

Cum schimbă investigația apărării viața și ritmul unui dosar

Un dosar în care apărarea investighează este altfel decât un dosar în care se așteaptă pasiv. Persoana acuzată nu mai este doar obiectul anchetei, ci devine o parte care adună, verifică și propune. Aceasta cere timp, bani și energie, într-o perioadă în care viața este oricum dată peste cap. Trebuie căutați martori, scrise cereri, plătiți experți, strânse documente din locuri diferite, uneori din altă țară.

Pentru un cetățean român care locuiește în Italia, investigația înseamnă și lipsă de la serviciu, deplasări, discuții cu persoane pe care nu le-a mai văzut de mult. Pentru familia din România, înseamnă să caute acte vechi, să meargă la instituții, să plătească traduceri. Pentru un angajator, poate însemna o cerere de adeverință sau de informații, pe care el nu înțelege de ce o primește.

Investigația schimbă și relațiile. O persoană informată poate refuza să vorbească, se poate speria sau poate cere explicații. Cunoscuți care ar fi vrut să ajute devin reticenți când află ce se cere. De aceea modul în care se face abordarea contează la fel de mult ca ce se întreabă.

Un lucru ușor de uitat: formele sunt stricte, iar nerespectarea lor anulează pur și simplu actul. O investigație făcută fără avertismentele obligatorii nu doar că nu ajută, ci se poate întoarce împotriva celui care a făcut-o.

Cine caută pagina despre investigațiile apărării

Situația cea mai frecventă este a unui inculpat român care a aflat că acuzarea are martori, înregistrări și expertize, și se întreabă dacă are dreptul să își strângă propriile probe. Nu știe că legea îl îndreptățește, prin avocat, să facă acest lucru și să depună rezultatul în dosar cu aceeași valoare. Vrea să afle cum și în ce limite.

Altă situație este a familiei care a primit sfatul „să vorbească cu martorii” și vrea să înțeleagă ce are voie și ce nu. Rudele din România sunt tentate să abordeze direct persoanele implicate, să le ceară declarații sau să le propună să semneze ceva. Acesta este cel mai periculos drum: o abordare necontrolată poate fi interpretată ca presiune.

Mai există persoana vătămată, sau o parte care vrea să adune probe în sprijinul cererii sale, și care se întreabă dacă și ea poate investiga. Și mai există un martor care a fost abordat de apărare și nu știe dacă este obligat să vorbească, ce riscă și cum să se comporte.

În toate cazurile, trebuie spus de la început că investigația apărării se face prin avocat, cu forme stricte, și că ce se adună intră în dosar doar dacă formele au fost respectate.

Pentru toți acești oameni, impulsul de început este să acționeze repede. Pagina explică de ce trebuie să se afle dinainte ce permite legea, pentru că un gest bine intenționat poate strica o probă sau poate crea o problemă.

Ce documente și probe se pot strânge, și de unde

Investigația apărării nu este o improvizație. Iată ce se poate strânge, în ordinea în care se pierde.

• Documente de la administrații publice, cerute în scris în temeiul dreptului prevăzut de lege, cu dovada depunerii cererii.
• Declarații scrise ale persoanelor informate, luate de avocat după avertismentele obligatorii, semnate de persoană.
• Înregistrări video sau audio din zona faptelor, cu cererea scrisă de păstrare adresată celor care le dețin.
• Fotografii și planuri ale locurilor, făcute cu acordul celor care le controlează și consemnate în proces-verbal.
• Expertize de parte tehnice, medicale sau contabile, comandate unor specialiști și atașate dosarului.
• Mesaje, e-mailuri, extrase de cont și alte documente proprii, păstrate în forma originală, nu în capturi de ecran.
• Lista persoanelor informate, cu numele, adresa, rolul și ce ar putea ști, pentru ca avocatul să stabilească ordinea abordării.
• Documente din România, cu traducere și, dacă este nevoie, cu forma de legalizare cerută de instanță.

Faceți o listă a persoanelor care ar putea ști ceva, cu numele, adresa, relația cu faptele și o notă despre cât de dispuse sunt să vorbească. Alături, o listă a documentelor posibile și a locurilor unde se află. Notați și ce probe riscă să dispară cel mai repede: înregistrările, mesajele, martorii care pleacă din țară. Dacă o persoană informată este în România, scrieți adresa și un număr la care poate fi găsită. Nu contactați pe nimeni; dați listele avocatului, care stabilește ordinea și forma abordării.

Alegerile din faza în care apărarea începe să investigheze

Alegerea cu cel mai mare efect este dacă investigați deloc. Dacă dosarul acuzării are puncte slabe vizibile, apărarea poate prefera să le lase pe acestea să iasă la lumină la proces, fără a risca să întărească prin propria investigație poziția adversă. Dacă însă există probe care se pierd, cum sunt înregistrările video sau declarațiile martorilor care pleacă din țară, așteptarea costă. Prețul este mare în orice sens, de aceea alegerea se face cu avocatul.

Altă alegere privește modul în care se abordează o persoană informată. Avertismentele sunt obligatorii: persoana trebuie informată despre scopul discuției, despre dreptul de a nu vorbi și despre faptul că ce spune poate fi folosit. Dacă omiteți avertismentele, actul se anulează și poate fi întors împotriva dumneavoastră. Iar dacă abordarea este făcută de rude, nu de avocat, riscați să fiți acuzat de presiune.

Altă alegere este ce faceți cu ceea ce aflați. Nu tot ce se adună trebuie depus: o declarație care slăbește poziția apărării poate rămâne în dosarul avocatului. Decizia de a depune sau nu se ia după ce se cântărește efectul, nu din entuziasm.

În sfârșit, hotărâți cât investiți. O investigație costă, iar prioritatea se stabilește după importanța probei, nu după ușurința de a o procura.

Nu uitați să cântăriți și relația cu dosarul acuzării. Uneori cea mai bună investigație confirmă o slăbiciune pe care o vedeți deja; alteori scoate la iveală o legătură pe care acuzarea nu o cunoaște. Spuneți-i avocatului toate faptele, chiar și cele care par nefavorabile.

Gesturi care anulează sau întorc investigația

Investigația apărării este o zonă cu capcane. Iată ce nu se face.

• Nu abordați direct martorii sau persoana vătămată, dumneavoastră sau rudele: orice contact necontrolat poate fi interpretat ca presiune.
• Nu luați declarații fără avertismentele obligatorii; un act luat fără ele se anulează și poate fi folosit împotriva apărării.
• Nu cereți cuiva să semneze un text pregătit de dumneavoastră fără ca persoana să îl citească și să îl înțeleagă.
• Nu intrați în locuri private fără acordul celui care le controlează și fără proces-verbal: ce găsiți nu are valoare, iar intrarea poate fi o infracțiune.
• Nu înregistrați discuții în mod ascuns, fără a întreba avocatul dacă este permis și ce valoare are înregistrarea.
• Nu oferiți bani, favoruri sau promisiuni în schimbul unei declarații: este exact ce o face inutilizabilă și periculoasă.
• Nu postați și nu povestiți în grupuri ce ați aflat sau ce intenționați să faceți.
• Nu ștergeți nimic din mesaje sau fotografii, chiar dacă vi se pare nefavorabil.

Alte greșeli apar după ce ați adunat ceva. Nu arătați probele prietenilor sau familiei, nu le trimiteți prin mesaje și nu le copiați pe dispozitive nesigure. Nu schimbați nimic în documente „ca să arate mai bine”. Nu cereți unui martor să-și amintească altfel și nu corectați o declarație care nu vă convine. Nu uitați că ce depuneți la dosar nu se mai retrage, iar acuzarea poate folosi tot ce apărarea aduce, inclusiv părțile care nu vă ajută.

Întrebări pentru avocat despre ce puteți aduna

Cine nu cunoaște regulile nu știe ce să ceară. Iată întrebările utile.

• Ce acte de investigație sunt posibile în cazul meu și care dintre ele merită făcute acum?
• Cum se iau declarații de la persoanele informate, ce avertismente se dau și ce se întâmplă dacă persoana refuză?
• Pot cere documente de la o administrație publică și ce fac dacă nu răspunde?
• Pot intra într-un loc privat sau public pentru a face fotografii și cum se consemnează acest lucru?
• Cum și când numesc un expert de parte și ce valoare are raportul lui în dosar?
• Ce depun la dosar și ce păstrez pentru mine, în funcție de efectul probei?
• Rudele mele pot ajuta fără să creeze riscuri și ce anume nu au voie să facă?
• Cum procur probe aflate în România și cum le fac acceptabile pentru instanța italiană?
• Ce costuri presupune fiecare act și cum stabilesc prioritățile?

Adăugați întrebări despre costuri, durată și ordinea în care merită lucrat. Cât costă un expert, cât durează un raport și ce se întâmplă dacă el ajunge la o concluzie nefavorabilă? Pot cere ca raportul să rămână în dosarul apărării, fără a fi depus? Cum se protejează o persoană informată care se teme de represalii? Dacă răspunsul depinde de un act pe care nu îl aveți, întrebați care este și cum se procură. Cereți, în sfârșit, o apreciere onestă a valorii probelor posibile, fără promisiuni.

Probele aflate în România, procesul din Italia

Când o parte din probe se află în România, investigația apărării capătă un nivel de dificultate în plus. Martorii locuiesc acolo, documentele sunt în arhive românești, locurile sunt la distanță. Un avocat din Italia nu poate lua o declarație sau face fotografii pe teren în România fără o legătură locală, iar actele luate în țară trebuie să poată fi folosite în procesul italian.

Traducerile și forma contează. O declarație luată în România, în română, trebuie tradusă fidel și pregătită în forma cerută de instanță. Dacă forma este defectuoasă, actul poate fi ignorat. De aceea este util ca un corespondent din România să lucreze după indicațiile avocatului din Italia, astfel încât să se respecte regulile ambelor sisteme.

Timpul este un factor. Poșta oficială circulă încet, iar probele pot dispărea între timp: înregistrările se șterg, martorii se mută, documentele se pierd. Cereți din timp păstrarea probelor și planificați abordările în ordinea importanței.

Consulatul nu face investigații pentru apărare, dar poate indica instituții din România. Diferența de program între birouri cere ca orice convorbire cu martorii sau cu corespondentul să fie fixată dinainte. Pentru martorii care vor depune în proces, se poate cere audierea la distanță, cu o cerere făcută la timp.

Planificați din timp convorbirile cu corespondentul din România și cu familia, la un moment convenit, ca să nu pierdeți răspunsuri.

Cuvintele din actele de investigație

Actele de investigație folosesc termeni care nu apar în viața de zi cu zi. Iată ce înseamnă cei din această pagină.

• Persoana informată este cea care ar putea ști ceva despre fapte; discuția cu ea se face după avertismente obligatorii.
• Avertismentele sunt informațiile pe care trebuie să le primească persoana înainte de a vorbi: scopul, dreptul de a nu răspunde, utilizarea declarației.
• Declarația scrisă este textul semnat de persoana informată, valabil numai dacă s-au dat avertismentele prealabile.
• Cererea de documente este solicitarea adresată unei administrații publice, în temeiul dreptului prevăzut de lege.
• Accesul la locuri este intrarea în spații, inclusiv private, cu acordul celui care le controlează și cu proces-verbal.
• Expertiza de parte este raportul tehnic, medical sau contabil comandat de apărare și atașat dosarului.
• Procesul-verbal este actul în care se consemnează ce s-a făcut, de cine, când și în ce condiții.

Observați că aceste cuvinte descriu formele, nu conținutul. Contează cum se ia o declarație, cu ce avertismente, în ce condiții se intră într-un loc, cine semnează un proces-verbal. Aici apărarea își dobândește sau își pierde credibilitatea. Dacă un document pe care îl primiți conține un termen care nu apare în lista de mai sus, trimiteți-ni-l și vă explicăm ce înseamnă, ce efect are și ce se poate cere în raport cu el, înainte de a răspunde cuiva.

Cum organizăm investigația apărării

Ne contactați cu o descriere scurtă a dosarului și cu lista persoanelor și a documentelor care vi se par importante. Puteți scrie la avvmassimoromano@gmail.com sau ne puteți suna, iar actele se trimit în fotografie. Nu începeți să abordați pe nimeni înainte de discuție; stabilim dinainte ce are sens și în ce ordine.

În discuția de început citim actele acuzării, identificăm ce se poate verifica independent și ce probe riscă să se piardă. Vă explicăm, în limba română, ce formă are fiecare act și ce rol aveți dumneavoastră și familia. Dacă este nevoie de un expert, discutăm cine și când. Dacă o probă este în România, coordonăm cu un corespondent local.

Lucrăm din sediile de la Roma, Milano și Napoli. Abordările persoanelor informate le facem noi, respectând avertismentele, iar rezultatul vi-l prezentăm în scris, cu recomandarea de a-l depune sau nu. Nu depunem nimic fără acordul dumneavoastră.

Nu promitem că o probă va schimba dosarul și nu comparăm cazul cu alte cazuri. Spunem ce se poate strânge, cu ce riscuri și în ce ordine, iar decizia rămâne a dumneavoastră.

Dacă o probă riscă să dispară, ne sunați imediat, indiferent de moment, iar noi pregătim cererea de păstrare sau abordarea persoanei în ordinea corectă. Fiecare act ne este arătat dumneavoastră înainte de a fi depus, iar decizia de a depune sau nu aparține dumneavoastră.