Condamnat în lipsă în Italia: ce se poate face

Ce se schimbă în viața cuiva care află de o condamnare veche

Cel care descoperă, la o frontieră sau la o verificare, că există o condamnare pe numele lui, de care nu a știut niciodată, trăiește un șoc care se simte în toate zonele vieții. Se află în fața unui polițist care îi spune, uneori în câteva cuvinte, că figurează într-o evidență. Poate fi reținut, poate fi lăsat să plece cu o obligație sau poate fi trimis acasă cu un act în mână. În toate cazurile, călătoriile următoare devin o sursă de teamă: fiecare trecere de graniță poate repeta episodul.

Locul de muncă este afectat repede. Angajatorul care cere un cazier sau o verificare poate descoperi condamnarea înaintea persoanei, iar contractul poate fi retras. Pentru cei care muncesc în străinătate, rămânerea fără contract înseamnă și rămânerea fără locuință sau fără drept de ședere. Pentru cei care au o afacere, un partener sau un client poate renunța la colaborare. Banii și timpul se duc, în același timp, spre lămurirea situației.

În familie, vestea produce o neliniște aparte, pentru că persoana trăiește de ani de zile ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Copiii întreabă, soțul sau soția se simte trădat de o taină pe care nici persoana nu o cunoștea. Rudele din România, dacă află, pot cere explicații pe care nimeni nu le are încă. Iar în plan practic, apar cheltuieli pentru apărător, traduceri, deplasări și, eventual, pentru executare.

Cum ajunge un om la această pagină

Cel mai des, prin frontieră. Un român care se întoarce din concediu, un șofer care trece prin Italia, un lucrător care vine la muncă se oprește la un control și află că, în urmă cu ani, a fost condamnat într-un proces despre care nu a știut nimic. Nu își amintește nicio citație, nicio ședință, nicio hotărâre. Vrea să știe cum e posibil și dacă mai poate face ceva.

Alt drum este poșta. O înștiințare de executare, o somație sau o cerere de plată ajunge în cutia poștală din România, pe adresa unei rude, și vorbește despre o hotărâre pe care persoana nu a văzut-o niciodată. Rudele se sperie, deschid plicul, nu înțeleg, și caută online. Pentru ele, cele mai importante lucruri sunt să nu arunce actul, să nu răspundă cu aceleași cuvinte și să afle data la care a ajuns la ele.

În fine, ajung aici și cei care au plecat din Italia fără să lase o adresă, convinși că dosarul s-a stins. Au avut un control sau o declarație, apoi au plecat, iar procesul a mers mai departe în absența lor. Vestea bună pe care o dă pagina este tehnică: termenele remediilor curg de la cunoașterea efectivă, nu de la data hotărârii, ceea ce deschide căi care păreau de mult închise.

Mai sunt și cei care nu au plecat niciodată din Italia, dar au schimbat adresa fără să anunțe, iar actele au rămas la vechea locuință, deschise de alții sau aruncate.

Acte de adunat chiar dacă nu cunoașteți hotărârea

Nu aveți nevoie să cunoașteți hotărârea ca să strângeți ce contează. Adunați:

• Actul sau mesajul prin care ați aflat, cu plicul sau cu data și locul. Momentul cunoașterii efective este esențial, pentru că de la el curge termenul.
• Dovezi ale locurilor în care ați locuit, cu date aproximative, în Italia și în România: contracte de închiriere, facturi, adeverințe de la angajator, abonamente. Ele arată că adresa de notificare nu era a dumneavoastră.
• Dovezi ale plecării din Italia: bilete, contracte de muncă din România, dovada mutării. Arată când și cum ați plecat.
• Actele de identitate de atunci și de acum, mai ales dacă numele a fost scris diferit în Italia decât în România.
• Dovezi că nu ați fost în Italia la momentul notificărilor sau al ședințelor, dacă le puteți reconstitui: pontaje, extrase de card, mesaje.
• Orice corespondență cu autoritățile italiene din perioada respectivă, inclusiv un eventual domiciliu ales sau o procură.
• Numele rudelor sau al persoanelor la care au putut ajunge actele, ca să se poată verifica dacă ele au ajuns vreodată.
• Un istoric al contactelor cu poliția sau cu un apărător din Italia, dacă ați avut, și numele celor implicați.

Dacă aveți mai multe dovezi pentru aceeași perioadă, păstrați-le grupate cronologic. O cronologie simplă, de la adresa pe care ați avut-o în Italia până la momentul în care ați aflat, ajută apărătorul să vadă unde s-a rupt lanțul comunicării.

Decizii pentru zilele de după ce ați aflat

Cea mai importantă decizie este dacă acționați acum, cât termenul curge, sau amânați. Termenele remediilor curg de la cunoașterea efectivă, deci fiecare zi după momentul în care ați aflat se numără împotriva dumneavoastră. Prețul acțiunii rapide este o cheltuială imediată cu apărătorul și cu actele; prețul amânării poate fi pierderea posibilității de a cere remediul. Nu așteptați să vă liniștiți sau să strângeți bani: începeți cu un contact scurt și cu actul în mână.

Altă decizie este dacă vă prezentați personal în Italia sau lucrați de la distanță. Prezența poate fi necesară pentru unele remedii, dar nu pentru toate, iar riscul unei reținuri la sosire trebuie evaluat înainte. Mulți aleg să verifice situația prin apărător, înainte de orice, fără să călătorească, și să hotărască apoi dacă și când merg. Prețul acestei alegeri este timpul; beneficiul este evitarea unei surprize la frontieră.

Încă o decizie privește ce spuneți despre faptul că nu ați știut. Să arătați că nu ați cunoscut procesul este puterea dumneavoastră, dar trebuie dovedit cu documente, nu doar afirmat. Fiecare afirmație neîntemeiată slăbește credibilitatea. De aceea, înainte de orice declarație, apărătorul va verifica ce notificări s-au făcut, la ce adrese și când, și abia apoi se hotărăște ce se susține și ce nu.

Orice ați alege, notați data și ora fiecărei decizii; ele vor contribui la dovedirea momentului cunoașterii efective.

Ce nu faceți când aflați că sunteți condamnat în lipsă

Panica și rușinea duc la gesturi care îngreunează tot ce urmează. Evitați:

• Să ignorați actul sau să-l puneți deoparte. Termenul curge de la cunoașterea efectivă, iar neluarea lui în seamă nu îl oprește.
• Să mergeți la o secție de poliție din Italia pe cont propriu pentru a «lămuri». Puteți fi reținut înainte de a fi vorbit cu un apărător.
• Să afirmați că nu ați fost niciodată în Italia, dacă nu este adevărat. Documentele vor arăta contrariul și vă vor strica credibilitatea.
• Să plătiți sume cerute prin mesaje sau apeluri de persoane care se prezintă ca reprezentanți ai autorităților. Sunt multe înșelătorii.
• Să faceți declarații în scris către autorități fără să le arătați apărătorului.
• Să vă schimbați numele sau adresa în acte pentru a evita probleme. Poate agrava situația.
• Să discutați despre hotărâre pe rețele sociale sau în grupuri de mesaje.
• Să călătoriți în Italia sau în alte țări înainte de a ști ce evidențe există și ce riscuri aveți.

Dincolo de interdicții, rețineți că cel mai mare dușman este timpul irosit în rușine. Mulți se ascund luni la rând, sperând că problema va dispărea, iar termenul pentru remediu curge. O condamnare în lipsă nu înseamnă că sunteți un infractor ascuns, ci poate însemna că nu ați fost niciodată informat. Spuneți-i apărătorului totul, inclusiv ce nu vă face plăcere să spuneți, pentru că el va construi pe ceea ce știe, nu pe ceea ce bănuiește.

Întrebări pentru avocat înainte de a face orice

Pentru cine a aflat de o condamnare în lipsă, întrebările pun ordine în gânduri. Iată câteva:

• Pot afla de acasă ce hotărâre există pe numele meu, ce faptă privește și când a rămas definitivă?
• De când curge termenul pentru remediu în cazul meu și cum se dovedește momentul în care am aflat?
• Ce remediu se potrivește: rescizoriul hotărârii definitive, repunerea în termen sau altă cale?
• Ce trebuie să demonstrez, adică faptul că nu am cunoscut procesul, și cu ce acte?
• Notificările au fost făcute la o adresă valabilă, și cum se verifică acest lucru?
• Pot cere să nu fie executată hotărârea cât timp se judecă remediul?
• Pot fi reținut dacă ajung în Italia, și ce măsuri iau înainte de a călători?
• Ce se întâmplă cu eventualele alte evidențe, în România sau în alte țări?
• Cum mă pregătesc dacă remediul este admis și procesul se reia?

Înainte de convorbire, scrieți pe o foaie ce știți despre momentul în care ați aflat de condamnare: data, locul, cine v-a spus, ce act a ajuns la dumneavoastră. Cereți apărătorului să vă spună ce trebuie dovedit și cu ce acte, pentru ca faptul că nu ați cunoscut procesul să fie susținut. Întrebați cât durează de obicei verificarea dosarului și ce se poate face în acest timp. Întrebați ce risc aveți dacă sunteți oprit la o frontieră înainte de a se depune remediul. Cereți și un plan scris, cu pașii și cu termenele, pe care să îl puteți arăta familiei.

Verificarea fără a călători: între România și Italia

O veste bună este că situația se poate verifica fără deplasare. Un apărător împuternicit poate cere informații despre dosar, poate obține copii ale actelor și poate afla dacă există o hotărâre definitivă și când a fost comunicată. Împuternicirea se face la un notar din România, cu apostilă și traducere, sau în fața autorității consulare italiene, ceea ce evită apostila. Procedura durează câteva săptămâni, de aceea merită începută imediat.

Actele circulă lent. Hotărârea, dacă există, este în italiană și trebuie tradusă pentru dumneavoastră, iar documentele din România, de la certificate la adeverințe, trebuie traduse în italiană. Poșta dintre România și Italia poate întârzia notificările, iar un termen poate curge fără ca persoana să știe; de aceea este bine ca o adresă din Italia să fie ținută la zi, la o persoană care ridică corespondența. Consulatul poate ajuta cu informații și cu autentificări, dar nu intervine în procedură.

Dacă persoana se află deja în Italia, situația este alta: riscul unei reținuti este real, iar remediul poate cere prezența la anumite ședințe. În acest caz, ordinea pașilor se discută cu apărătorul înainte de orice. Fusul orar este mic, iar apelurile se pot programa ușor, însă ședințele se fixează uneori cu puțin timp înainte, ceea ce cere pregătire. Dacă există și un dosar în România, apărătorii din România și din Italia trebuie să știe unii de alții.

Cuvintele pe care le veți citi în actele unei condamnări în lipsă

Câteva expresii se repetă în aceste dosare. Condamnarea în lipsă este hotărârea pronunțată fără ca persoana să fi cunoscut procesul. Notificarea este comunicarea unui act la o adresă; dacă adresa nu mai era valabilă sau nu a existat o alegere de domiciliu, actele au urmat căi formal valabile și material necunoscute. Cunoașterea efectivă este momentul în care persoana a aflat în fapt de hotărâre; de aici curg termenele remediilor.

Rescizoriul hotărârii definitive este remediul pentru cei care nu au cunoscut procesul, în timp ce repunerea în termen se folosește când s-a pierdut un termen din motive neimputabile. Hotărârea definitivă este cea care nu mai poate fi atacată prin căile obișnuite. Verificarea fără a călători este obținerea de informații prin apărător, fără deplasare.

Mai poate apărea expresia ce se demonstrează, adică faptul că nu ați cunoscut procesul, probat cu acte. Dacă pe un document găsiți un cuvânt pe care nu îl regăsiți aici, nu îl deduceți după asemănarea cu româna; cereți să vi se explice.

Mai poate apărea formula căi formal valabile și material necunoscute, care descrie cum actele au urmat un traseu corect pe hârtie, dar nu au ajuns la persoană. Este mecanismul obișnuit pentru cine se întoarce în țara sa fără a lăsa un domiciliu ales, nu o excepție. De aceea, alegerea de domiciliu apare adesea ca remediu preventiv: dacă ați fi desemnat o adresă, actele ar fi ajuns acolo. Cuvântul repunerea din titlu se referă la restabilirea posibilității de a acționa după un termen pierdut.

Cum lucrăm când ați aflat de o condamnare în lipsă

Începem cu un mesaj la avvmassimoromano@gmail.com, în română, în care ne spuneți ce ați aflat, când, de la cine și ce act aveți. Dacă nu aveți decât o veste, spuneți-o ca atare; nu umplem lacunele cu presupuneri. Notăm momentul în care ați aflat, pentru că de el depinde calculul termenelor. Pentru urgențe folosiți numărul de pe pagina de contact.

Odată semnată împuternicirea, cerem informațiile despre dosar și vedem ce hotărâre există, când a rămas definitivă și cum s-au făcut notificările. De la sediile din Roma, Milano sau Napoli, după locul procedurii, pregătim remediul potrivit și adunăm documentele care arată că nu ați cunoscut procesul. Pentru actele din România lucrăm cu un traducător și cu un notar local.

Vă explicăm, în română, ce se poate încerca, ce acte lipsesc și ce risc există dacă ajungeți în Italia. Nu anunțăm rezultate și nu spunem că hotărârea va fi anulată; spunem ce se poate cere, în ce formă și în ce termen. Informăm familia după fiecare etapă, cu acordul dumneavoastră, și suntem atenți ca nimeni să nu piardă o cale prin amânare.

Pentru cei din România, procura se poate semna la notar sau la consulat, iar noi ne ocupăm de forma ei și de trimiterea ei corectă. Până la sosirea originalului, lucrăm pe o copie scanată, cât timp este permis. Dacă preferați, convorbirile se pot purta pe video, iar rezumatele se trimit scris, după fiecare etapă, pentru a le putea citi și cei din familie.