Condiții de detenție: cele două remedii

Cine a trăit într-o celulă prea strâmtă și ce caută acum

Pe această pagină ajunge, de obicei, un deținut sau o rudă a lui care a trăit luni întregi într-o celulă prea mică, fără pat propriu, fără aer, fără acces regulat la apă caldă. Persoana nu cere să fie eliberată; cere ca cineva să recunoască ceea ce a îndurat și să tragă o consecință din asta. Întrebarea ei concretă este simplă: ce se poate face cu faptul că execut pedeapsa în aceste condiții, și cui trebuie să mă adresez?

Alt cititor este cel care a executat deja pedeapsa, fie în Italia, fie după ce a fost predat României, și care se gândește acum, cu răceală, la ce a suferit. Își amintește celule suprapopulate, ceasuri petrecute închis fără activitate și lipsa oricărui spațiu pentru mișcare. Nu mai este deținut, dar încă poate fi interesat de o sumă pentru fiecare zi petrecută astfel, și vrea să știe dacă mai este timp.

Alt cititor este avocatul sau familia care trebuie să decidă ce cerere se depune și unde. Aceștia caută o hartă a remediilor: ce se cere cât timp persoana se află în executare, ce se cere după ieșire și ce probe se pregătesc de pe acum. Pagina are rolul să le arate diferența dintre aceste căi, nu să le promită un rezultat.

Dacă situația este actuală, cu cât se adună mai devreme probele, cu atât mai ușor se poate arăta ce s-a întâmplat. Cine așteaptă până la ieșire pierde amintiri, nume, date și documente care nu se mai pot reface.

Ce se schimbă în viața celui care execută în condiții proaste

Condițiile de detenție nu sunt un detaliu de confort. Ele schimbă somnul, sănătatea, relațiile cu cei de afară și modul în care persoana se pregătește de întoarcere. Un deținut care doarme prost luni întregi, care nu poate ieși la aer, care trăiește lângă fumători sau într-o căldură sufocantă, iese altfel decât a intrat, iar acest lucru se vede în muncă, în căsnicie și în relația cu copiii.

Familia suportă la rândul ei costuri: drumuri lungi, pachete, bani pentru produse de bază, convorbiri telefonice scumpe. Când se află că persoana trăiește în condiții bune sau proaste, se schimbă și deciziile: cineva poate renunța la o muncă din România pentru a se muta aproape, altcineva poate cheltui economiile pentru ceea ce celula nu oferă. De aceea evidența condițiilor are o valoare nu doar juridică, ci și practică.

Chiar și după eliberare, sănătatea are nevoie de timp. Cine a trăit în spații strâmte poate avea dureri persistente, probleme de piele sau respiratorii, iar un medic care notează aceste probleme, cu data, creează o piesă folositoare. Pentru cel care s-a întors în România, urmărirea acestor probleme prin sistemul de sănătate de acasă lasă o urmă care se poate folosi mai târziu, dacă se cere o sumă pentru perioada petrecută în condiții nepotrivite.

Mai există efectul asupra permisiunilor și a transferurilor: o plângere depusă din celulă poate atrage nemulțumirea administrației, iar unii deținuți se tem de represalii. Despre acest risc se vorbește deschis cu avocatul, înainte de orice depunere.

Alegerile dintre calea preventivă și cea compensatorie

Remediile se aleg în funcție de situația concretă a persoanei, iar în fiecare variantă există un preț. Iată bivii reali.

Remediul preventiv sau direct compensația. Plângerea jurisdicțională cere înlăturarea încălcării: schimbarea celulei, mutarea, corectarea unei situații. Dacă persoana este încă în executare, aceasta este calea firească, pentru că oprește răul care continuă. Prețul este că se așteaptă un răspuns, iar între timp celula rămâne aceeași; iar o plângere respinsă pentru probe slabe se poate repeta numai cu elemente noi.

Momentul în care se cere reducerea. Reducerea de pedeapsă se calculează pe toată perioada petrecută sub standard și, pe pedepse lungi, poate produce luni întregi. Dacă se cere prea devreme, perioada dovedită este scurtă; dacă se cere prea târziu, deținutul poate pierde ocazia de a ieși mai devreme. Alegerea depinde de cât se mai are de executat și de cât de bine se poate documenta fiecare perioadă.

Ce se face după ieșire. Cine nu mai este deținut nu mai poate cere reducerea, dar poate cere suma de bani pentru fiecare zi petrecută în condiții contrare demnității. Prețul acestei alegeri este că banii vin după o procedură, nu imediat, iar actele care nu au fost păstrate nu se mai găsesc.

Combinarea căilor. Uneori e de folos să pornească mai multe demersuri, dar nu toate cererile se pot cumula. Un avocat compară căile pe baza datelor din dosar și vă spune cum s-ar putea combina, fără a promite un rezultat.

Ce se adună acum despre celulă, spațiu și sănătate

Remediile pentru condiții de detenție se sprijină pe fapte măsurabile, iar faptele se pierd. Încercați să strângeți cât mai multe dintre elementele de mai jos, în ordinea în care le aveți la îndemână.

• Lista tuturor locurilor în care a fost ținută persoana, cu numele instituției, secția, celula dacă o știe și datele aproximative de mutare, deoarece perioada se calculează pe fiecare loc în parte.
• Descrierea celulei: câte persoane o împart, ce paturi există, unde se află closetul, dacă există separare, cum arată geamul și cum intră lumina.
• Suprafața estimată a spațiului personal, notată de persoană după ce a măsurat cu pașii sau cu un fir, pentru că un criteriu esențial este spațiul de care dispune fiecare.
• Documente medicale, rețete, trimiteri la specialiști și cereri de vizită medicală rămase fără răspuns, cu datele lor.
• Cereri scrise adresate administrației, cu copia lor sau cu data și numele celui care le-a preluat, pentru că arată că deținutul a semnalat problema.
• Scrisori către familie în care persoana descrie celula, păstrate în original cu plic și ștampilă, deoarece data poștei le dă valoare.
• Numele unor persoane care au împărțit celula, dacă acestea sunt de acord să fie menționate, pentru confirmarea faptelor.
• Notițe despre ora de aer, despre program și despre activitățile din afara celulei, dacă au existat sau au lipsit.

Un jurnal ținut zilnic, cu ora și faptul observat, valorează mult mai mult decât o amintire de mai târziu.

Întrebările care schimbă o cerere pentru condiții de detenție

Cine nu a mai cerut un asemenea remediu nu are de unde să știe ce se întreabă. Iată întrebări utile pentru avocat.

• În cazul meu, îmi folosește mai mult plângerea jurisdicțională, reducerea de pedeapsă sau suma de bani, și de ce?
• Din ce perioadă trebuie să dovedesc condițiile, și ce se întâmplă cu perioadele pentru care nu mai am acte?
• Cum se numără perioada petrecută în mai multe instituții și cine face socoteala?
• Ce spațiu se ia în calcul, cu mobilier sau fără, și ce se întâmplă dacă am avut ora de aer în fiecare zi?
• Pot fi reprezentat de dumneavoastră dacă m-am întors în România, și cum se face cererea de la distanță?
• Ce se întâmplă cu cererea mea dacă sunt mutat în altă instituție în timp ce se judecă?
• Pot cere simultan remediul preventiv și pe cel compensatoriu, sau trebuie să aleg?
• Ce documente pot cere eu direct și ce documente trebuie obținute prin instanță?
• Ce risc există pentru mine dacă depun o plângere cât timp sunt încă închis?

Răspunsurile depind de dosar, iar un avocat care a citit actele vă poate spune unde vă aflați.

Pregătiți întrebările în scris înainte de convorbire și lăsați loc pentru răspunsuri. Un deținut care poate vorbi doar puțin la telefon trebuie să știe de la început care sunt lucrurile cele mai importante de aflat, iar o rudă poate prelua restul la o convorbire ulterioară.

Executarea trece frontiera: Italia, România și cererile de acasă

Multe persoane execută o parte din pedeapsă în Italia și altă parte în România, iar condițiile din fiecare loc se judecă separat. Un remediu cerut în Italia pentru perioada petrecută acolo poate fi cerut chiar dacă persoana s-a întors în țară. Prezența fizică nu este mereu necesară, iar împuternicirea, semnată în fața unui notar din România și legalizată potrivit regulilor, îi permite avocatului italian să acționeze în numele clientului.

Traducerile contează. Scrisorile, certificatele medicale și rapoartele întocmite în România trebuie traduse în italiană de un traducător autorizat, dacă se depun la dosar. Poșta dintre Italia și România poate dura, iar actele originale se trimit prin curier cu urmărire. Apelurile cu familia se programează ținând seama de decalajul orar și de programul avocatului, iar înregistrarea lor în scris evită neînțelegerile.

Consulatul României poate confirma unde se află persoana și poate transmite familiei veștile, dar nu cere remedii în numele deținutului și nu verifică starea celulei decât în vizite rare. Dacă deținutul se află deja în România, administrația de acolo are propriile reguli, iar remediul pentru perioada petrecută în Italia se pregătește cu documentele din fiecare loc. Este nevoie de coordonare între apărători, pentru ca relatarea să fie aceeași și datele să se potrivească.

Un detaliu practic: dacă ați fost transferat din Italia în România, păstrați orice act dat la transfer, deoarece arată data și locul din care ați plecat.

Cum lucrează studiul la cererile pentru condiții de detenție

Începem prin a afla unde se află persoana acum și unde a fost înainte. Cu aceste date putem cere acte, putem verifica perioadele și putem spune dacă cererea merită depusă acum sau după ce se adună mai multe probe. Convorbirea de început, la telefon sau prin e-mail, la avvmassimoromano@gmail.com, se poate purta în română sau în italiană; pentru alte limbi folosim interpret.

Ne trimiteți, în ordinea în care le aveți, lista locurilor de detenție, descrierea celulelor, documentele medicale și scrisorile. Nu trimiteți originale. Noi citim totul, facem o fișă a perioadelor și vă spunem ce lipsește și cum se poate obține. Dacă familia este cea care contactează studiul, ne spune numele deținutului și locul unde se află, iar noi stabilim cum se obține o împuternicire.

Studiul are sedii la Roma, Milano și Napoli, iar pentru instituțiile aflate în alte regiuni colaborăm cu corespondenți. Dacă persoana a fost mutată în România, ținem legătura cu apărătorul de acolo și împărțim sarcinile: noi pregătim cererea din Italia, el adună actele de acasă. Familia este informată pe un singur canal, iar deținutul, când este cazul, prin vizite sau corespondență.

Nu stabilim un rezultat dinainte și nu cerem decât ceea ce dosarul susține.

Dacă deținutul nu poate suna sau scrie liber, stabilim împreună cu familia ce se transmite prin vizite sau prin corespondența permisă, ca nicio informație importantă să nu se piardă între convorbiri. Înregistrăm fiecare cerere depusă, cu data ei, într-o fișă pe care o puteți cere oricând.

Ce nu se face în timp ce executați sau după ieșire

Câteva reflexe fac rău dosarului și se corectează greu. Evitați următoarele.

• Nu exagerați în descrieri: o relatare umflată se destramă la verificare și strică și părțile adevărate.
• Nu scrieți plângeri lungi și furioase către toate instituțiile, fără să păstrați o copie; o plângere clară, cu fapte, valorează mai mult decât multe pagini de reproșuri.
• Nu vă mutați singur dintr-o celulă în alta fără să notați data și motivul, pentru că perioadele se calculează pe fiecare loc.
• Nu distrugeți scrisori, bilete sau foi date de administrație, chiar dacă par lipsite de valoare.
• Nu postați online fotografii sau relatări despre celulă, deoarece pot provoca sancțiuni disciplinare și pot fi folosite împotriva dumneavoastră.
• Nu acceptați să semnați o declarație că totul este în regulă doar ca să obțineți un avantaj mic.
• Nu așteptați să treacă amintirile: scrieți acum ce vă amintiți, cu datele pe care le știți.
• Nu cereți altor deținuți să declare ceva în numele dumneavoastră; martorii se întreabă formal, prin apărător.

Fiecare dintre aceste greșeli devine mai grea cu timpul, pentru că nu mai există cine să confirme ce s-a întâmplat.

Mulți deținuți își fac rău din mândrie sau din furie, scriind pagini întregi de reproșuri care nu conțin nicio dată. Cereți mai degrabă sprijinul unui apărător, care poate transforma un reproș vag într-o cerere cu probe și poate alege instituția potrivită căreia să i se adreseze.

Termenii pe care îi găsiți în actele despre detenție

Documentele și deciziile despre condiții de detenție folosesc cuvinte pe care nu le explică nimeni. Iată cum se citesc cele din această pagină.

• Remediu preventiv — cel care cere să înceteze situația, adică înlăturarea încălcării cât timp ea continuă.
• Remediu compensatoriu — cel care repară perioada deja suferită, fie prin reducerea pedepsei, fie prin bani.
• Plângere jurisdicțională — cererea făcută de deținut în timpul executării, ca să se ordone înlăturarea încălcării.
• Reducerea de pedeapsă — scăderea unei părți din pedeapsa rămasă, calculată pe perioada petrecută în condiții contrare demnității.
• Suma de bani — compensația datorată pentru fiecare zi, cerută de cine nu mai este deținut.
• Criteriul spațiului — parametrul care măsoară câtă suprafață are la dispoziție fiecare deținut în celulă.
• Executare — faza în care pedeapsa se ispășește efectiv, după hotărârea definitivă.
• Condiții contrare demnității — formula folosită pentru situațiile în care tratamentul depășește limita acceptabilă.
• Standard — nivelul minim de spațiu și de condiții sub care o perioadă se socotește suferită.

Dacă o expresie de pe un act nu apare aici, trimiteți-ne foaia și o lămurim.

Dacă o decizie a instanței folosește aceste cuvinte, citiți cu atenție partea care enumeră ce a fost dovedit și ce nu; acolo se vede dacă lipsurile sunt de probă sau de drept, iar de aici depinde ce se poate cere în continuare.