Garanțiile europene ale procesului penal

Alegerile concrete atunci când un drept nu a fost respectat

Cine descoperă că o garanție a fost încălcată se află, de obicei, în fața unei bifurcații cu consecințe diferite, iar ordinea în care acționează schimbă ce se poate face mai târziu. Calea directă este să invocați dreptul imediat, la fața locului, și să cereți să se consemneze cererea: interpret, traducerea actului, prezența avocatului, informarea consulatului. Prețul: o discuție uneori tensionată cu cei care conduc audierea și senzația că „complicați” lucrurile. Beneficiul: ceea ce nu s-a consemnat nu se poate dovedi, iar o cerere consemnată rămâne în dosar.

Calea prudentă este să tăceți în acel moment și să ridicați problema abia mai târziu, prin avocat. Are avantajul că nu vă expuneți într-un moment de presiune, dar pierde forța unei cereri făcute pe loc și poate fi întâmpinată cu răspunsul că nu v-ați plâns la timp.

Există și o cale tăcută, cea mai tentantă: să semnați ceea ce vi se pune în față, ca să ieșiți mai repede. Este și cea mai costisitoare, pentru că o semnătură poate fi citită ca renunțare, iar o garanție la care ați renunțat fără să știți devine foarte greu de redeschis.

Ce vă ajută să alegeți bine:

• întrebați dacă aveți dreptul la interpret și cereți-l în limba pe care o înțelegeți cel mai bine;
• cereți actele în scris și într-o limbă pe care o citiți;
• cereți să vorbiți cu un avocat înainte de a răspunde la întrebări de fond;
• cereți să se consemneze orice cerere respinsă, împreună cu motivul.

Alegerea se face în orele reținerii sau ale citării, nu după luni. De aceea merită să știți dinainte ce puteți cere.

Cine caută această pagină și în ce moment al vieții

Unele persoane o deschid din biroul unui polițist străin, cu telefonul în mână, pentru că nu știu ce drepturi au într-o țară care nu este a lor. Altele o caută acasă, noaptea, după un telefon de la un frate sau un copil aflat în arest într-un stat din Uniune. Altele au în față un act sosit prin poștă, redactat într-o limbă pe care o înțeleg doar în parte, și nu știu dacă este o simplă citație sau începutul unei proceduri.

În toate cazurile, ceea ce lipsește este o hartă. Procesul penal european nu este un singur sistem, ci un mozaic de proceduri naționale, fiecare cu propriile obiceiuri, dar toate legate de un set de drepturi minime. Cunoașterea acestor drepturi nu înlocuiește apărătorul, însă schimbă ceea ce cereți în orele de început și modul în care citiți ceea ce vi se spune.

Situații tipice:

• reținere într-un alt stat membru, cu audieri purtate într-o limbă necunoscută;
• citație în vederea unui proces desfășurat în lipsa dumneavoastră;
• o procedură de predare către alt stat, în care trebuie să știți ce poate cere statul care vă solicită;
• un proces început în România și continuat în Italia, ori invers, în care actele își schimbă limba pe drum;
• un membru al familiei, minor, ajuns în fața organelor penale.

Dacă recunoașteți în aceste rânduri propria situație, informația de mai jos vă este adresată. Nu este o expunere de drept comparat, ci o listă de lucruri pe care puteți și trebuie să le cereți, pentru că nu se aplică ele singure.

Ce schimbă garanțiile în viața de fiecare zi

Un drept pe hârtie nu schimbă nimic până când cineva îl cere în locul potrivit, la momentul potrivit. Diferența dintre o procedură înțeleasă și o procedură suportată se vede în lucruri foarte obișnuite.

Garanțiile procesuale nu sunt un subiect pentru manuale: ele decid dacă puteți munci mai departe, dacă vă puteți apăra și dacă familia vă poate ajunge. O persoană reținută fără interpret nu poate explica ce s-a întâmplat, iar o declarație dată fără să fi înțeles ce se cere devine, mai târziu, cel mai greu obstacol. O persoană care nu poate vorbi cu avocatul în intimitate nu își poate spune adevărul, iar un dosar pregătit fără adevăr este slab.

Consecințe care se văd imediat:

• Locul de muncă: o procedură ținută într-o limbă pe care n-o stăpâniți vă ține departe de serviciu mai mult decât ar fi necesar, pentru că fiecare clarificare cere timp.
• Familia: dacă aveți dreptul să anunțați o persoană apropiată și nu faceți asta, rudele află de la alții sau nu află deloc.
• Documentele: lipsa traducerii vă obligă să decideți pe baza a ceea ce vă spune altcineva, nu pe baza a ceea ce citiți.
• Călătoriile: o procedură de predare are un termen, iar în acest timp nu puteți ieși din țară sau, dimpotrivă, sunteți obligat să rămâneți într-un loc.
• Relația cu consulatul: sprijinul consular depinde de informarea consulatului, care trebuie cerută.

Fiecare drept respectat scurtează incertitudinea. Fiecare drept necerut o prelungește, chiar dacă nimeni nu a avut rea-intenție.

Ce nu faceți atunci când vă simțiți presat să semnați sau să vorbiți

Presiunea nu vine întotdeauna sub forma unei amenințări; de cele mai multe ori este grabă, oboseală, un ton ferm și o hârtie întinsă peste masă. În asemenea clipe, oamenii cedează nu pentru că ar fi slabi, ci pentru că vor ca totul să se termine. Cele de mai jos sunt gesturile care îi costă cel mai mult.

Garanțiile își pierd forța prin gesturi mărunte, repetate, făcute cu bune intenții. Iată cele pe care le vedem cel mai des:

• Nu semnați actul „ca să se termine”. O semnătură poate însemna că ați luat act de document, că l-ați înțeles ori că ați renunțat la un drept; întrebați ce anume confirmați.
• Nu acceptați un interpret improvizat dintre cei de față, de pildă un coleg sau un alt reținut, pentru că nu este independent și nu răspunde pentru ce traduce.
• Nu răspundeți „da” când nu ați înțeles. Un „da” spus din politețe poate fi consemnat ca recunoaștere.
• Nu vorbiți cu autoritățile despre fond înainte de a discuta cu avocatul, chiar dacă vi se spune că „durează mai puțin așa”.
• Nu lăsați dreptul la tăcere pentru clipa de la urmă. Dacă vă decideți târziu, ce ați spus deja rămâne în dosar.
• Nu vă bazați pe memorie. Notați imediat ce vi s-a spus, cine a fost de față și ce ați cerut.
• Nu postați și nu povestiți pe rețele. Povestea publică poate contrazice declarația de mai târziu.

Motivul comun: o garanție nerespectată se poate invoca doar dacă se vede în dosar că a fost cerută sau că ați fost împiedicat să o cereți.

Ce ar trebui să aveți în față când invocați o garanție

Cine pretinde că un drept i-a fost încălcat trebuie să poată arăta cum și când. Nu se cere un dosar perfect, ci câteva urme păstrate la timp: un act cu o dată, un nume, o oră, o cerere scrisă. Iată de ce anume are nevoie apărătorul.

Invocarea unui drept se face cu fapte, nu cu principii. De aceea, cât de repede puteți, adunați lucrurile care arată că s-a întâmplat ceva anume. Fiecare element de mai jos răspunde unei întrebări pe care o va pune cineva mai târziu.

• Toate actele sosite, în original și fotografiate, cu data și ora la care vi s-au înmânat. De aici se vede dacă ați avut timp să le citiți.
• Limba în care au fost redactate și dacă a existat o traducere. Notați dacă traducerea a fost scrisă sau doar rostită.
• Numele interpretului, dacă a fost prezent, și momentul în care a intrat în audiere. Lipsa lui la început contează.
• O cronologie scrisă de mână: când ați fost reținut, când ați vorbit cu un avocat, când ați putut anunța pe cineva.
• Datele de contact ale rudelor care pot confirma că nu ați putut să le sunați.
• Orice cerere făcută și răspunsul obținut, inclusiv refuzul, cu motivarea.
• Nota consulatului, dacă a fost anunțat, și numele funcționarului cu care s-a vorbit.

Păstrați totul într-un singur loc, protejat de umezeală și de pierdere, și faceți o copie digitală trimisă unei persoane de încredere. Un drept poate fi real și totuși imposibil de dovedit dacă lipsesc urmele lui.

Cum arată lucrurile când procesul sau persoana trec granița

Garanțiile europene există tocmai pentru că procedurile penale nu se opresc la frontieră. Un reținut român într-un alt stat membru, un mandat emis de un stat și executat în altul, o hotărâre dată într-o țară și pusă în executare în alta: în toate aceste cazuri apar probleme practice pe care dreptul le rezolvă doar în parte.

• Traducerea actelor: statul care a emis actul îl redactează în limba lui; garanția cere traducerea actelor esențiale, nu a întregului dosar. Aflați din timp care acte sunt considerate esențiale și cereți restul separat, dacă vă trebuie.
• Interpretul: este asigurat de statul în care se desfășoară procedura, nu de țara dumneavoastră.
• Apărători în state diferite: într-o procedură de predare poate fi necesar un avocat în statul care execută și altul în statul care a emis; ei trebuie să comunice, să nu dubleze actele și să păstreze o linie comună.
• Consulatul: informarea lui se cere. Ajută la lucruri practice, nu la apărare.
• Poșta și termenele: o citație trimisă pe o adresă veche poate duce la o procedură în lipsă; păstrați o adresă la care sunteți găsit.
• Telefoanele: coordonați convorbirile cu birourile, ținând cont de ora locală a fiecărui stat.

Cine are un dosar în mai multe țări trebuie să știe că ritmurile diferă, iar răbdarea de a explica aceeași situație de mai multe ori este parte din apărare.

Cum lucrează studiul când garanțiile sunt în discuție

Pentru dosarele în care se pune problema unui drept procesual, verificarea de început este simplă: ce acte aveți și ce s-a consemnat. De aceea, în convorbirea inițială vi se cere o descriere în ordine cronologică, cât mai fidelă, și fotografii ale tuturor hârtiilor. Discuția poate fi purtată în limba română, iar dacă documentele sunt în altă limbă, studiul le citește sau le trimite spre traducere.

Lucrul se organizează în felul următor:

• studiul verifică dacă dreptul a fost invocat și cum a fost consemnat; dacă nu, evaluează ce se mai poate face acum;
• pregătește cererile scrise care vor fi depuse, nu doar menționarea orală a problemei;
• cere, atunci când este cazul, copii ale înregistrărilor sau ale proceselor-verbale;
• colaborează cu un corespondent local, dacă procedura se află în afara Italiei, și îi transmite un rezumat limpede în limba în care acesta lucrează;
• vă ține la curent, în scris, cu fiecare pas, pentru ca să aveți o urmă sigură.

Studiul are sediile în Roma, Milano și Napoli, deci poate fi aproape de instanța sau de comisariatul unde se desfășoară procedura. Contactul se face prin telefon sau e-mail, folosind datele de pe pagina de contact, inclusiv în situații urgente, când garanția trebuie invocată în aceeași zi. Nu se promit rezultate: se oferă o apărare atentă la ceea ce legea cere să fie respectat.

Întrebări pentru avocat despre garanțiile procesuale

La o privire rapidă, drepturile minime par aceleași peste tot, dar felul în care se cer diferă de la un stat la altul. Întrebările care urmează vă ajută să aflați ce înseamnă ele în procedura care vă privește.

Garanțiile sunt abstracte până când le legați de cazul dumneavoastră. Iată întrebările care le fac concrete:

• În procedura mea, ce acte sunt socotite esențiale și trebuie traduse în scris? Cum cer traducerea celorlalte?
• Interpretul care a fost prezent era independent și avea calificarea necesară? Cum se poate verifica?
• Am semnat un act fără să-l fi înțeles. Poate fi contestată semnătura și în ce mod?
• Autoritățile au refuzat să mă lase să vorbesc cu un avocat. Ce urmă trebuie să existe în dosar ca acest refuz să poată fi invocat?
• Dacă sunt chemat la un proces fără să fi știut, ce înseamnă pentru dreptul meu de a fi prezent și ce se poate cere?
• Cum arată protecția unui minor în aceeași situație și cine trebuie să fie prezent la audierea lui?
• Într-o procedură de predare, am dreptul la asistență judiciară în statul care a emis actul, nu doar în cel în care sunt reținut?
• Ce se întâmplă cu probele obținute în condiții în care o garanție a fost încălcată?
• Cum ținem legătura, dumneavoastră și corespondentul din străinătate, ca să nu primesc instrucțiuni contradictorii?

Un răspuns bun explică și cum se dovedește fiecare lucru. Un răspuns care doar afirmă că „există dreptul” nu este de ajuns.

Cuvinte care apar în dosare despre drepturile minime

Vocabularul garanțiilor sună abstract, iar abstractul face loc neînțelegerilor. Fiecare cuvânt de mai jos corespunde unui lucru pe care îl puteți cere sau îl puteți verifica într-un act concret, de aceea merită citit pe îndelete.

În actele penale cu element european veți întâlni termeni care par tehnici, dar care descriu lucruri simple. Ei apar în pagina de față sau în materialele pe care le citiți alături de ea.

• Prag comun: nivelul minim de drepturi care trebuie respectat în orice stat membru, indiferent de sistemul național.
• Interpretare: traducerea orală, făcută în timpul audierii sau al ședinței, de o persoană independentă.
• Traducere: varianta scrisă a unui act, necesară pentru actele esențiale ale procesului.
• Acte esențiale: documentele fără de care nu v-ați putea apăra, de pildă cele care privesc restrângerea libertății, acuzația și hotărârea.
• Informare despre drepturi: comunicarea, într-o limbă înțeleasă, a ceea ce puteți cere și a motivelor acuzației.
• Acces la avocat: dreptul de a vorbi cu apărătorul, inclusiv fără ca altcineva să asculte.
• Autorități consulare: reprezentanța statului dumneavoastră în țara în care vă aflați; le puteți cere informarea.
• Asistență judiciară: ajutorul unui avocat plătit din fonduri publice, atunci când situația o justifică.
• Predare: transferul unei persoane către un alt stat, pe baza unui mandat, într-o procedură cu fază judiciară.

Dacă întâlniți un termen care nu e aici, nu îl ignorați: fotografiați pagina și cereți o explicație înainte de a vă exprima asupra actului.