Reținut în Germania: în fața judecătorului a doua zi

Ce alegeți în orele de după reținerea în Germania

Limita constituțională din dreptul german — judecătorul trebuie să vă vadă cel târziu la sfârșitul zilei următoare — creează o fereastră scurtă, iar alegerea de început se face înăuntrul ei: vorbiți sau tăceți. Poliția germană va explica, prin formulare tipărite în mai multe limbi, că aveți dreptul să tăceți și să cereți un avocat. Folosiți acest drept. O declarație dată fără interpret, într-o germană pe care nu o stăpâniți, ajunge în dosar în forma notată de agent, iar corectarea ei ulterioară este grea.

Altă alegere privește avocatul. Dacă nu aveți unul, se va numi un apărător din oficiu, iar în arest preventiv apărarea este obligatorie. Puteți totuși să cereți ca familia să angajeze un avocat de încredere sau să-l contacteze pe cel italian care ține legătura cu dosarul. Prețul: apărători care nu se cunosc pot da versiuni diferite. De aceea cereți ca ei să vorbească între ei înainte de audierea de la judecător.

Mai este alegerea legată de eliberare. Cauțiunea, în sensul pe care îl știți, nu există ca cale proprie în dreptul german; există în schimb suspendarea mandatului de arestare cu condiții, iar un depozit poate fi printre ele. Judecătorul se uită la temeiurile arestului — risc de fugă, risc de alterare a probelor, risc de repetare — și la legăturile dumneavoastră cu țara. Un domiciliu stabil, o slujbă, o familie contează mult. Adunați-le dovezile repede.

În sfârșit, dacă Italia cere predarea, trebuie să alegeți între a consimți și a vă opune. Consimțământul grăbește plecarea, dar renunță la apărarea în fața judecătorului german; opunerea cere timp, în care puteți rămâne reținut. Nu luați decizia din instinct: ea se ia după ce avocatul a văzut mandatul și a analizat motivele lui.

Cine ajunge la această pagină din Germania

Un muncitor român, venit pentru recolta de sezon sau pentru un șantier, este oprit de poliție după o altercație într-un cămin de muncitori. Nu înțelege ce i se spune, semnează un formular pe care nu l-a citit, iar seara se trezește într-o celulă. Colegii nu știu ce să facă, iar firma intermediară spune că nu are nicio răspundere.

Un șofer de camion, obosit după un drum lung pe autostradă, este controlat într-o parcare de lângă un nod rutier. În cabină se găsește o substanță, iar el crede că este permisă în Germania, pentru că a auzit că regulile s-au schimbat. Află că pragurile sunt proprii și că schimbarea recentă a legii nu acoperă orice situație.

O femeie din Italia, de origine română, află de la telefon că fratele ei a fost reținut într-un oraș german și că autoritățile de acolo au primit un mandat european emis de Italia. Ea nu știe nimic despre dosarul italian și nici despre sistemul german, dar vrea să înțeleagă ce urmează și cât timp are la dispoziție.

Mai este tânărul care a folosit transportul în comun fără bilet, iar acum află că, în Germania, această faptă este tratată ca infracțiune și nu doar ca amendă. Nu se gândise că o mică economie de bilet ar putea ajunge într-un dosar penal.

Ce se schimbă pentru cine trăiește sau muncește în Germania

Germania are o piață a muncii în care contractul, adresa de domiciliu și asigurarea de sănătate fac un tot. Un dosar penal tulbură ordinea: angajatorul poate suspenda colaborarea, proprietarul poate cere eliberarea locuinței, iar asigurarea poate pune întrebări. Pentru muncitorul cu contract temporar, prin intermediar, pierderea slujbei înseamnă adesea și pierderea cazării, pentru că slujba și locuința sunt legate.

Familia rămasă în România se simte departe. Distanța până în Germania se parcurge cu avionul sau cu un drum lung pe șosea, iar în perioadele aglomerate biletele sunt scumpe. O mamă sau o soție care vrea să vadă persoana reținută trebuie să afle dinainte ce acte sunt necesare, în ce zile se acordă vizite și dacă are nevoie de interpret.

Germania este formată din state federale, iar poliția și instanțele locale au particularități. Ce funcționează într-un oraș nu merge identic în altul, iar o rudă care a mai trecut printr-o procedură în altă regiune poate da un sfat greșit. Ascultați de preferință pe cel care apără, nu pe cel care „a mai pățit”.

Pentru permisul de ședere sau dreptul de a lucra, un dosar penal poate conta chiar fără o condamnare. Spuneți-ne din timp ce documente aveți și când expiră, pentru că o programare ratată în timpul reținerii se reprogramează greu. Efectele se văd la întoarcere, nu în săptămâna reținerii, de aceea merită gândite de la început.

Greșeli frecvente în orele de început

Reținerea în Germania produce greșeli previzibile, aproape mereu din dorința de a ajuta sau de a termina repede. Cele mai des întâlnite:

• Nu semnați formulare fără traducere. Un text în germană poate fi o declarație, o renunțare sau o recunoaștere de comunicare, iar semnătura vă leagă.
• Nu vă bazați pe faptul că regulile despre canabis s-au schimbat. Pragurile sunt proprii, iar ce auziți despre schimbarea legii nu înseamnă că orice deținere este permisă.
• Nu considerați că a călători fără bilet este doar o amendă. În dreptul german, călătoria fără titlu este tratată ca infracțiune, iar un dosar de acest fel poate cântări la o cerere de ședere.
• Nu sunați la secție pentru a „explica”. Cine vorbește în numele altuia nu are calitate, iar ce spune poate ajunge în dosar.
• Nu trimiteți bani celor care promit că „rezolvă” cazul. Familiile din comunitate sunt ținte pentru escroci în aceste momente.
• Nu postați nimic pe rețelele sociale. Mesajele pot fi citite de autorități și pot contrazice declarațiile.
• Nu așteptați ziua următoare pentru a căuta avocat. Decizia judecătorului se ia repede, iar apărarea se pregătește înainte, nu după.

Toate aceste lucruri se pot evita dacă rămâneți calm și cereți, la fiecare pas, interpret și avocat. Nu este vorba de neîncredere, ci de a vă asigura că ceea ce se consemnează reflectă ce ați vrut să spuneți. Cine tace în orele de început își păstrează opțiunile pentru restul procedurii.

Sistemul german are o disciplină a termenelor pe care puțini o cunosc din afară. Un gest făcut după decizia judecătorului, cum ar fi o plată sau o cerere trimisă pe cont propriu, poate fi inutil sau dăunător, deci lăsați avocatul să stabilească ce se face și când.

Acte și date de adunat din țară și de la fața locului

Judecătorul german decide pe baza a ceea ce are în față, iar ceea ce are în față sunt hârtii. Adunați repede:

• Datele exacte ale persoanei: nume, data nașterii, numărul documentului, orașul în care se află și numele secției sau al instituției.
• Actele primite de la autorități, fotografiate cu atenție, chiar dacă sunt în germană: lista drepturilor, ordinul de reținere, orice proces-verbal.
• Dovada domiciliului: contract de chirie, certificat de rezidență, factură pe nume. Arată că persoana nu are motiv de fugă.
• Dovada slujbei: contract de muncă, fluturași de salariu, adeverință de la angajator, inclusiv de la intermediarul care a adus-o la muncă.
• Dovada legăturilor de familie: acte de stare civilă ale partenerului și ale copiilor, traduse. Contează la decizia asupra eliberării.
• Datele avocatului numit, cu telefon, pentru a nu exista persoane care apără fără să se cunoască.
• Un calendar scris de familie, cu data reținerii, ultimele convorbiri, ce s-a spus și cui.

Trimiteți totul în fotografii lizibile, pe măsură ce le aveți. Documentele din România trebuie traduse pentru instanța germană; spuneți-ne din timp care sunt, ca să socotim timpul traducătorilor în calendarul dosarului.

Între Germania, România și Italia

Un dosar german cu legături italiene și rădăcini românești are mai multe țări în joc, dar o singură persoană. Hârtiile circulă greu: un mandat emis în Italia ajunge la autoritatea germană, este tradus, apoi examinat de un judecător care decide asupra predării. Fiecare etapă adaugă zile, iar corespondența se oprește în weekend și în zilele libere locale. Socotiți timpul din calendarul oficial, nu din cel obișnuit.

Limba oficială a procedurii este germana. Engleza ajută la conversația cu un polițist, dar nu ajunge la o audiere. Cereți interpret la fiecare act important și insistați să se consemneze cererea. Documentele românești trebuie traduse, iar uneori însoțite de formalitatea care atestă autenticitatea lor. Un traducător autorizat din Germania lucrează în ritmul propriu, deci nu așteptați până în ultima zi.

Reprezentanțele consulare sunt repartizate în câteva orașe mari; cel mai apropiat consulat nu este întotdeauna în orașul unde se află persoana. Consulatul informează familia, poate vizita persoana și poate indica avocați, dar nu pledează și nu plătește. Dacă persoana are cetățenie română, există și reprezentanța României, care poate fi informată separat.

Diferența de fus orar față de România și Italia este mică, deci convorbirile cu avocatul german nu cer ore ciudate. Mai importantă este pregătirea: stabiliți dinainte cine vorbește cu cine și care este limba comunicării. Avocatul german și cel italian trebuie să-și coordoneze declarațiile, ca dosarul să nu conțină versiuni diferite ale aceluiași fapt.

Cum preluăm un dosar din Germania

Începem de la un mesaj cu datele persoanei, orașul unde se află și fotografiile actelor. Chiar dacă nu înțelegeți germana, trimiteți-le: din ele se vede ce autoritate a dispus reținerea, ce temei a fost indicat și dacă există un mandat european. Apoi vă sunăm, în română, pentru a lămuri ce s-a spus la reținere și dacă persoana a cerut interpret.

Nu pretindem că vom înlocui avocatul german. Lucrăm împreună: el reprezintă persoana în fața judecătorului german, noi urmărim dosarul italian și consecințele lui. Stabilim dinainte ce informații circulă, ca să nu apară contradicții. Dacă familia nu are încă un avocat în Germania, vă ajutăm să găsiți unul cu experiență în dosare transfrontaliere.

Comunicăm în română și în italiană; actele germane le explicăm în limba dumneavoastră. Studioul funcționează din sediile de la Roma, Milano și Napoli, iar documentele se transmit electronic, pentru a nu pierde zile cu poșta.

Pentru urgențe folosiți numărul de telefon și adresa avvmassimoromano@gmail.com de pe această pagină. Nu promitem un rezultat și nu estimăm durata; spunem cu sinceritate ce se poate face în fiecare etapă și ce costuri sau riscuri are.

Întrebări de pus avocatului în dosarele germane

Sistemul german are particularități pe care familia nu le cunoaște. Începeți cu aceste întrebări:

• Persoana a fost adusă în fața judecătorului în termenul constituțional și cum verificăm acest lucru?
• Ce temei al arestului a invocat acuzarea: fugă, alterarea probelor sau repetare?
• Este posibilă suspendarea mandatului cu condiții, și ce condiții se pot propune, inclusiv un depozit?
• Apărarea este obligatorie în acest caz și cine este avocatul numit?
• Dacă fapta ține de canabis, ce praguri se aplică în situația concretă și ce rol are locul unde s-a petrecut?
• Dacă fapta este o călătorie fără bilet, ce înseamnă că este tratată ca infracțiune și ce consecințe are pentru ședere?
• Dacă Italia cere predarea, cum se desfășoară procedura și ce motive de opoziție există?
• Ce traduceri sunt necesare și cine le face autentice?
• Cum comunicăm cu persoana reținută și ce acte sunt necesare pentru o vizită?

Cereți răspunsuri legate de Germania, nu de Europa în general. Un termen sau o regulă din alt stat nu se aplică automat aici, iar o presupunere greșită duce la decizii luate pe baze false.

Dacă discutați la telefon cu un avocat din Germania, cereți ca el să vă confirme și în scris ce a spus, în câteva rânduri. Diferența de limbă și de sistem face ușor ca oamenii să înțeleagă lucruri diferite, iar o confirmare scurtă evită neînțelegerile care apar peste câteva zile.

Cuvinte din dosarele germane

Documentele care ajung în familie amestecă germana, italiana și traducerile lor. Cele mai frecvente noțiuni:

• În fața judecătorului până la sfârșitul zilei următoare: limita constituțională după care nimeni nu poate rămâne reținut fără ca un judecător să examineze cazul.
• Temeiurile arestului: motivele pentru care se poate dispune arestul preventiv: fugă, alterarea probelor, repetarea faptei.
• Suspendarea mandatului: oprirea executării arestului, de regulă cu condiții, printre care poate fi un depozit.
• Apărare obligatorie: regula prin care, în arest preventiv, trebuie să existe avocat; se numește unul din oficiu dacă lipsește.
• Canabis în afara legii stupefiantelor: schimbare recentă, cu praguri proprii; nu înseamnă că orice deținere este permisă.
• Călătoria fără titlu: folosirea transportului fără bilet valabil; este infracțiune, nu doar contravenție.
• Mandat european: instrument prin care Italia poate cere predarea; Germania îl execută.
• Cauțiune: nu există ca cale autonomă; apare doar ca depozit într-o suspendare cu condiții.

Un cuvânt tradus aproximativ poate duce la o decizie greșită. Când un act folosește un termen necunoscut, fotografiați-l și întrebați, în loc să căutați pe internet un sens care poate fi al altui sistem.

Dacă un act german folosește un cuvânt lung, compus, nu încercați să-l descompuneți singur cu un traducător automat. Fotografiați-l și întrebați: de multe ori numele unei măsuri conține o regulă întreagă, iar o traducere aproximativă poate ascunde exact termenul care vă interesează.