Martorii: cum se formează și cum se discută

Cine citește despre martori și despre audierea încrucișată

Situația cea mai frecventă este a unui inculpat român care află că acuzarea se sprijină pe depoziția unei persoane: un vecin, un coleg, o persoană vătămată, un trecător. Vrea să știe cât valorează o astfel de mărturie, dacă poate fi contestată și ce se întâmplă în sala de judecată când martorul este întrebat. Nu a asistat niciodată la o audiere încrucișată și nu își imaginează cum decurge.

Altă situație este a persoanei care a fost chemată ea însăși ca martor într-un proces italian și nu știe ce are de făcut. Se teme să nu spună ceva greșit, să nu fie întrebat lucruri care o încurcă sau să nu fie acuzat de minciună. Locuiește poate în România și se gândește la deplasare, la limbă, la serviciu.

Mai există familia unui inculpat, care crede că „martorii mint” și vrea să-i convingă să-și retragă declarațiile. Pentru ea, trebuie spus de la început că orice contact direct cu martorii poate agrava situația, iar orice demers se face prin avocat.

În toate cazurile, miza este aceeași: depoziția nu se naște în sală, ci mult mai devreme, iar felul în care s-a format decide mai mult decât ceea ce se spune la tribunal mult mai târziu.

Toți au nevoie să înțeleagă că o audiere nu este o conversație obișnuită: are reguli, ordine și consecințe, iar o relatare spusă o dată rămâne în dosar.

Ce schimbă un dosar bazat pe depoziții în viața de zi cu zi

Când dosarul se sprijină pe martori, viața inculpatului intră într-o așteptare lungă. Fiecare ședință depinde de prezența martorilor, iar acestea pot fi amânate dacă nu vin, dacă nu pot fi găsiți sau dacă se cere o altă citare. Un om care trebuie să se prezinte la fiecare termen pierde timp de lucru, cheltuiește pe drum și rămâne cu o grijă permanentă.

Relațiile se schimbă și ele. Un martor este adesea cineva cunoscut: un coleg, un vecin, un asociat. După ce a vorbit, relația se răcește sau se rupe. Dacă dosarul se desfășoară într-o comunitate mică de români din Italia, zvonurile circulă repede, iar reputația poate suferi chiar înainte de hotărâre. Angajatorul poate afla, iar prieteni își pot lua distanță.

Pentru martorii înșiși, a fi chemat în instanță este o povară. Trebuie să ceară liber, să facă o deplasare, să relateze iarăși ceva ce poate ar fi vrut să uite. Unii se simt presați din partea tuturor. Dacă locuiesc în România, apare întrebarea audierii la distanță, cu toate dificultățile ei.

Familia inculpatului trebuie pregătită pentru un proces cu multe ședințe scurte, în care decizia vine târziu. Răbdarea și calmul sunt la fel de importante ca strategia.

Un lucru mai puțin vizibil: durata procesului influențează și memoria martorilor. Cu cât trece timpul, cu atât detaliile se estompează sau se modifică, iar relatarea din ședință poate să semene tot mai puțin cu cea inițială. Aceasta afectează și acuzarea, și apărarea.

Deciziile din jurul unei depoziții

Decizia de început este cum tratați depoziția dată în anchetă. Dacă martorul a spus ceva în ceasurile de început, acea versiune condiționează tot ce urmează. Apărarea poate cere consemnarea inițială, cu cuvintele exacte, și poate compara apoi cu ceea ce spune martorul în instanță. Prețul este că trebuie să cereți actele din timp și să le citiți atent; avantajul este că divergențele apar imediat.

Altă decizie privește recunoașterea. Dacă martorul a identificat o persoană, felul în care s-a făcut recunoașterea contează: dacă a fost arătată doar o fotografie, dacă persoana a fost prezentată izolat sau printre altele, dacă martorul era sigur de la început. Apărarea poate contesta condițiile, dar trebuie să o facă la momentul potrivit, nu după ce depoziția a fost acceptată.

Altă decizie este dacă propuneți martori ai apărării. Un martor propus trebuie să știe ceva direct, nu să repete ce a auzit. Dacă locuiește în România, trebuie decis din timp cum va fi audiat. Un martor slab poate face mai mult rău decât lipsa lui.

În sfârșit, hotărâți cum vă purtați față de martorii acuzării: niciun contact direct, nicio încercare de a influența. Orice presiune, chiar sub formă de politețe, poate fi folosită împotriva dumneavoastră.

Orice decizie privind martorii se ia după ce ați citit actele, nu înainte. Cereți din timp copiile și citiți-le cu un creion în mână.

Ce se strânge ca să se poată verifica o depoziție

O depoziție se discută cu documente, nu cu impresii. Iată ce merită strâns cât mai devreme.

• Consemnarea inițială a martorului, cu cuvintele exacte, așa cum a fost înregistrată în ceasurile de început, pentru a o compara cu declarațiile ulterioare.
• Toate declarațiile ulterioare ale aceleiași persoane, în ordine cronologică, cu data și cu persoana care le-a luat.
• Actele privind recunoașterea: cum a fost făcută, ce i s-a arătat martorului, ce a spus la fiecare etapă.
• Orice înregistrare video sau audio a faptelor, a arestării sau a audierilor, pentru a verifica condițiile în care s-a născut relatarea.
• Dovezi despre ce a aflat martorul după fapte, din conversații, din presă sau din rețele sociale, care i-au putut influența memoria.
• Numele și datele martorilor apărării, cu ce știu fiecare și unde locuiesc, plus dovada că au văzut direct.
• Planuri sau fotografii ale locului, care arată vizibilitatea, distanța și iluminarea, utile pentru a testa ce se putea vedea.
• Orice document privind relația dintre martor și părți, care ar putea explica un interes sau o animozitate.

Faceți un tabel simplu al martorilor, cu numele, rolul, data fiecărei declarații și principalele afirmații. Un asemenea tabel arată rapid unde se contrazic declarațiile și unde se potrivesc. Adăugați în dreptul fiecăruia ce ați verifica: un loc, un moment, o distanță. Dacă martorul locuiește în România, notați adresa și un număr la care poate fi găsit. Nu contactați martorul; dați lista avocatului, care decide cum se procedează.

Întrebări pentru avocat despre martori și audiere

Cine nu cunoaște mecanismul unei audieri nu știe ce să întrebe. Iată întrebările utile.

• Cum s-a format declarația de început a martorului și ce întrebări i s-au pus, în special dacă au fost sugestive?
• Ce aflase martorul înainte de a vorbi, din conversații sau din presă, și cum se arată acest lucru în instanță?
• Cum se verifică o recunoaștere și ce condiții o fac mai fragilă sau mai solidă?
• Cum decurge audierea încrucișată și ce pot întreba eu prin avocat, în ce limite?
• Pot propune martori ai apărării și ce trebuie să știe aceștia pentru a fi utili?
• Un martor din România poate fi audiat la distanță, cu ce cerere și cu ce interpret?
• Ce se întâmplă dacă martorul nu se prezintă sau își schimbă relatarea?
• Contradicțiile mici dintre declarații sunt importante, sau contează numai cele mari?
• Cum mă pregătesc pentru ședința în care vor fi ascultați martorii?

Mai întrebați cum se pregătește un martor al apărării pentru audiere și ce nu are voie să facă avocatul în această pregătire. Întrebați și dacă se poate cere repetarea unei audieri, când declarația inițială a fost luată fără interpret. Cereți o apreciere onestă a punctelor tari și slabe ale dosarului bazat pe depoziții, fără promisiuni. Dacă răspunsul depinde de un act pe care nu îl aveți, întrebați care este și cum se procură.

Martorul din România, procesul din Italia

Când martorii locuiesc în România sau au plecat din Italia după fapte, procesul capătă o complicație practică serioasă. Citarea lor se face prin canale oficiale, care circulă încet, iar o citație care ajunge târziu sau la o adresă veche nu produce efect. Rezultatul este amânarea, iar fiecare amânare înseamnă timp și costuri pentru toți.

Audierea la distanță este posibilă, dar cere o cerere făcută din timp, pe canalul potrivit, iar legătura dintre instanțe cere organizare. Un martor audiat la distanță trebuie să aibă un loc liniștit, o conexiune stabilă și un act de identitate. Interpretul trebuie să traducă fidel, iar dacă martorul are dubii asupra traducerii, trebuie să le spună imediat.

Mai este problema diferenței de limbă în depoziția inițială. Dacă o declarație a fost luată în italiană, de la un martor care vorbește mai ales româna, nuanțele s-au putut pierde. Apărarea poate cere să se verifice dacă a fost prezent un interpret și cum a tradus. Traducerile greșite sunt mai frecvente decât se crede.

Consulatul nu intervine în audierea martorilor. Un corespondent din România poate vorbi cu aceștia, verifica adresa, explica procedura și ține legătura, fără a le sugera ce să spună, pentru ca avocatul din Italia să poată organiza prezența sau legătura la distanță.

Pregătiți din timp locul și momentul unei eventuale audieri la distanță, pentru ca martorii din România să nu fie surprinși de cerințe tehnice.

Cum lucrăm pe un dosar bazat pe martori

Ne trimiteți actele acuzării și orice citație primită, în fotografie, prin e-mail la avvmassimoromano@gmail.com sau după o convorbire telefonică. Nu trebuie să știți care sunt actele importante; citim noi tot și vă spunem ce lipsește. Dacă dosarul are mulți martori, facem o listă cu ce a spus fiecare și când.

În discuția de început analizăm cum s-au format depozițiile, ce arată consemnările inițiale și unde apar diferențe. Vă explicăm, în limba română, cum decurge o audiere încrucișată și ce rol aveți dumneavoastră în ea. Dacă propunem martori ai apărării, îi pregătim să relateze numai ce au văzut, fără a le sugera nimic.

Lucrăm din sediile de la Roma, Milano și Napoli și, când martorii sunt în România, coordonăm cu un corespondent local pentru a-i găsi, a-i informa și a organiza audierea la distanță. Fiecare pas vă este comunicat în scris, cu motivul lui.

Nu promitem că o depoziție va fi înlăturată și nu spunem ce va crede judecătorul. Spunem ce se poate verifica și contesta și ce riscuri există, iar decizia rămâne a dumneavoastră.

Dacă un martor locuiește în România și vrea să știe ce are de făcut, îi explicăm procedura în română, fără a-i sugera ce să spună: el trebuie doar să înțeleagă cum decurge audierea și ce rol are. Vă comunicăm în scris fiecare dată importantă și ce documente trebuie pregătite din timp.

Gesturi care strică o apărare bazată pe depoziții

Cele mai multe greșeli în materia martorilor vin din dorința de a „îndrepta” lucrurile. Iată ce nu se face.

• Nu luați legătura cu martorii acuzării, direct sau prin alții, nici măcar pentru a „clarifica”: orice contact poate fi înțeles ca presiune.
• Nu cereți nimănui să spună sau să nu spună ceva în instanță. Un martor sugestionat de apărare își pierde valoarea.
• Nu propuneți martori fără să știți ce vor spune: un martor slab sau contradictoriu poate face mai mult rău decât lipsa lui.
• Nu povestiți faptele în grupuri sau pe rețele sociale, pentru că martorii pot citi și își pot modifica relatarea.
• Nu ștergeți mesaje, fotografii sau conversații care au legătură cu faptele: ele pot susține sau contrazice depoziția.
• Nu discutați despre dosar cu alți martori înainte de ședință; depozițiile se compară, iar asemănările suspecte se observă.
• Nu semnați declarații în italiană fără traducere și fără să le înțelegeți.
• Nu așteptați ședința pentru a cere actele inițiale: după ce depoziția a fost acceptată, verificarea cade mai greu.

Mai este o greșeală tipică: încercarea de a „repeta” cu martorul ce va spune. O pregătire care devine dictare strică valoarea depoziției și poate duce la acuzații grave. Pregătirea se limitează la explicarea procedurii și la liniștirea persoanei, iar conținutul rămâne al ei. Nu oferiți nimic în schimbul unei depoziții și nu acceptați să fiți „ajutat” de cineva care promite să influențeze un martor.

Cuvintele pe care le veți auzi în sala de judecată

Procesul folosește termeni care nu se aud în viața de zi cu zi. Iată ce înseamnă cei din această pagină.

• Depoziția este relatarea făcută de un martor despre ceea ce a văzut sau a auzit, formată mult înainte de ședință.
• Consemnarea inițială este versiunea dată la început, cu cuvintele exacte, care condiționează toate celelalte relatări.
• Întrebările sugestive sunt cele care conțin răspunsul dorit și pot influența ce își amintește martorul.
• Recunoașterea este identificarea unei persoane de către martor, al cărei mod de desfășurare poate fi contestat.
• Audierea încrucișată este interogarea martorului de către părți, prin întrebări directe, pentru a-i verifica relatarea.
• Martorii apărării sunt persoanele propuse de inculpat, care trebuie să știe ceva direct, nu să repete ce au auzit.
• Timpul scurs și repetarea sunt factori care modifică memoria în mod documentat și consolidează relatarea chiar când este imprecisă.

Observați că aproape toate aceste cuvinte vorbesc despre cum se formează o relatare, nu despre cât este de adevărată. De aceea apărarea nu începe întotdeauna prin a spune că martorul minte, ci prin a arăta în ce condiții a vorbit. Dacă pe un act apare un cuvânt care nu este în lista de mai sus, trimiteți-ne documentul și vă explicăm ce înseamnă și ce se poate cere în raport cu el, înainte să răspundeți cuiva sau să semnați.