Reținut în Spania: 72 de ore și cauțiunea există

Cum se schimbă viața de lucru și de familie când reținerea e în Spania

Spania este o țară unde trăiesc și muncesc mulți români: în agricultura de sezon din sud, în hoteluri și restaurante de pe coastă, pe șantiere, în îngrijirea la domiciliu. Reținerea unui om din această lume lovește imediat locul de muncă. Contractele sezoniere nu așteaptă, iar un angajator mic caută repede un înlocuitor. Pentru lucrătorul care locuiește într-o cameră închiriată, chiria se adună cât timp lipsește, iar proprietarul poate schimba lacătul.

Familia din România sau din Italia trebuie să ia în calcul drumul. Spre Spania sunt legături aeriene dese din România și din Italia, dar fiecare călătorie costă bani și timp liber, iar o rudă care nu cunoaște limba se pierde ușor între aeroport și locul unde se află omul. Spaniola seamănă cu româna, ceea ce dă o falsă siguranță: limbajul juridic și cel din procesele-verbale nu se înțelege din intuiție, iar o greșeală de traducere poate schimba sensul unei declarații.

Reținerea nu poate depăși termenul fixat de lege, socotit continuu, ceea ce înseamnă că lucrurile se mișcă repede. În același timp, cauțiunea există ca măsură preventivă, ceea ce schimbă calculele familiei: aceasta poate cere să pregătească o sumă, o adresă și dovezi că se va prezenta, nu doar să aștepte. Cine nu are rude în țară trebuie să găsească rapid pe cineva care poate semna ca gazdă. Mai este problema actelor: pașaportul se predă adesea, iar fără el persoana nu mai poate călători, nici ca să-și vadă familia.

Cine ajunge aici după o reținere în Spania

Cel mai des ajunge o familie al cărei rudă, plecată la muncă în Spania, a fost reținută pentru o faptă comisă acolo: o încăierare într-o noapte la ieșire din local, un control în care s-a găsit ceva, un conflict cu un angajator sau cu un proprietar. Nu știu ce sistem se aplică, dacă persoana va fi eliberată sau ținută și ce avocat să caute. Mesajul venit este scurt, iar telefonul se oprește.

Altă situație este a unui român care locuiește în Italia și călătorește în Spania pentru vacanță sau pentru afaceri, iar la un aeroport sau într-un port este oprit în baza unei semnalări din Italia. Familia află abia când el nu mai sună. Un asemenea om poate să nu știe nici măcar ce dosar l-a ajuns din urmă și poate presupune că este o greșeală.

Mai ajung aici persoane stabilite de mult în Spania, cu o viață acolo, care au aflat că există un mandat pe numele lor din Italia, emis cu ani în urmă pentru un dosar pe care îl credeau uitat. În sfârșit, vin rude care vor să înțeleagă cum funcționează predarea între Spania și Italia: cine decide, unde și în ce ordine, și dacă merită să angajeze un avocat în Spania, în Italia și, la nevoie, în toate țările implicate.

Actele de adunat chiar de la început, după reținerea din Spania

În Spania lucrurile se mișcă repede, iar un dosar bine pregătit câștigă timp. Pregătiți:

• numele și prenumele, data nașterii, seria pașaportului sau a cărții de identitate, scrise corect și în același fel în toate documentele;
• orice hârtie dată persoanei la reținere: act de informare, notă despre drepturi, număr de procedură, cu datele și numele celui care a dat-o;
• numărul de telefon și datele avocatului din oficiu, dacă a fost numit, și numele interpretului, dacă a fost prezent;
• dovada locuinței în Spania, dacă există: contract de închiriere, factură, adeverință de la proprietar;
• dovada locului de muncă din Spania: contract, adeverință, fluturașii recenți, date ale angajatorului;
• dovada legăturilor cu România și cu Italia: familie, copii, proprietăți, contract de muncă, ca să se poată cere libertate cu condiții;
• actele despre eventuale dosare în Italia: citații, hotărâri, numele avocatului de acolo, cel mai recent contact cu autoritățile;
• datele consulatelor italian și român cele mai apropiate, cu numărul de telefon și programul.

Cereți și copii după orice act semnat la reținere. Păstrați fotografii ale tuturor documentelor într-un loc sigur și trimiteți-le avocatului.

Faceți fotografii la fiecare act și trimiteți-le într-un loc sigur. Dacă persoana a fost reținută la un aeroport sau într-un port, notați terminalul sau poarta, ora și compania cu care călătorea; aceste repere ajută avocatul din Spania să găsească repede locul unde a fost dusă și autoritatea care o ține.

Bivii de la începutul reținerii: cauțiune, acord la predare, declarație

Pe o reținere în Spania se pot ivi mai multe alegeri într-un timp scurt. Alegerea de început este ce spune persoana la audierea cu avocatul din oficiu și cu interpretul. Fiecare cuvânt ajunge la dosar. O explicație dată în grabă poate fi folosită apoi în Italia, dacă este vorba de un mandat, deoarece dosarele circulă între Spania și Italia. Tăcerea nu se poate folosi ca dovadă, dar lasă acuzarea fără o versiune opusă până când avocatul a văzut actele.

• Cauțiunea și libertatea cu condiții. Dacă judecătorul de instrucție o admite, persoana poate aștepta liberă, cu predarea pașaportului și cu prezentări. Prețul este o sumă de bani și restricțiile de mișcare; fără o adresă stabilă și o rețea de susținere, cererea slăbește.
• Acordul la predare. Dacă există un mandat european, persoana poate consimți să fie predată. Acordul scurtează timpul petrecut în Spania, dar nu se mai retrage și poate închide căi de apărare. Refuzul păstrează dreptul de a contesta, dar înseamnă o procedură mai lungă la Madrid.
• Avocatul din oficiu sau un avocat ales. Cel din oficiu e disponibil imediat, dar un avocat care cunoaște și dosarul italian poate evita contradicții. Se poate schimba, cu costul unei relații noi.

Familia are un rol: dacă anunță consulatul și cere să fie informat, cineva va verifica condițiile. Notificarea nu este automată, deci trebuie cerută expres.

Ce nu faceți la începutul reținerii

• Nu semnați nimic în spaniolă fără traducere. Faptul că limba vi se pare apropiată nu înseamnă că înțelegeți formularea juridică.
• Nu povestiți dosarul italian la telefon. Convorbirile pot fi ascultate, iar o frază spusă familiei poate ajunge în mâna acuzării.
• Nu plătiți pe nimeni «ca să se rezolve». Sumele date unor intermediari sau unor funcționari sunt o infracțiune în plus, nu o scurtătură.
• Nu încercați să părăsiți țara după eliberare dacă ați predat pașaportul sau dacă aveți prezentări; încălcarea condițiilor aduce arestarea.
• Nu schimbați adresa declarată fără să anunțați. O locuință necunoscută strică orice cerere ulterioară.
• Nu postați nimic pe rețele despre arestare sau despre persoanele implicate; ce scrieți ajunge în dosar, în Spania și în Italia.
• Nu acceptați sfaturi de la colegi de celulă despre ce să spuneți judecătorului. Fiecare caz are logica lui.

Dacă ați făcut deja ceva din această listă, spuneți-i avocatului. O greșeală cunoscută din timp se poate limita.

Aceste reguli se aplică și familiei. Cine sună la ghișee, la consulat sau la poliția locală fără să aibă un nume, o dată și un număr de procedură pierde timp și nervi. Nu trimiteți bani unor persoane care spun că «cunosc pe cineva la judecătorie», nu acceptați vizite sau oferte de ajutor de la necunoscuți și nu încercați să vorbiți direct cu martorii sau cu cealaltă parte. Un avocat din Spania știe cum se cere totul și prin ce canale.

Întrebările pe care merită să le puneți imediat

• Persoana este reținută pentru o faptă din Spania sau pentru un mandat din Italia? Documentele arată care?
• Când trebuie să fie dusă în fața judecătorului și ce se întâmplă dacă termenul se depășește?
• Se poate cere cauțiunea, ce sumă și ce condiții ar fi necesare, și cine poate fi gazda?
• Dacă este vorba de un mandat, ce înseamnă pentru dosarul italian dacă persoana consimte la predare?
• Cine decide predarea și de ce se judecă totul la Madrid, nu la tribunalul local?
• Ce se întâmplă cu pașaportul, cu locul de muncă și cu actele de ședere cât timp procedura merge?
• Avocatul din Spania și cel din Italia pot colabora, și cine plătește fiecare partea lui?
• Consulatul a fost anunțat și ce poate face concret pentru familie?
• Dacă pedeapsa este deja definitivă în Italia, există posibilitatea de a o executa altundeva?

Cereți răspunsurile în scris. Când informațiile vin din mai multe țări, o evidență clară ferește de contradicții.

Mai întrebați cum se păstrează legătura cu persoana reținută: dacă are dreptul la un apel, cine poate vorbi cu ea, ce se poate trimite și ce nu. Întrebați și ce se întâmplă cu bunurile personale, telefonul și actele luate la reținere, și cum se pot recupera. Răspunsul diferă de la un loc de reținere la altul.

Spania, Italia și România: limbi, hârtii și consulate

O reținere în Spania ține de mai multe țări deodată. Cea în care se află persoana aplică regulile ei, cea care a emis mandatul își cere dreptul, iar România este țara familiei și a cetățeniei. Actele circulă în spaniolă, italiană și română. Deși limbile sunt înrudite, traducerea oficială este necesară: instanța nu acceptă traduceri făcute de rude sau de prieteni, iar o formulare greșită poate schimba sensul unei declarații.

Consulatele joacă un rol limitat dar real. Italia are rețea consulară în Spania, între altele la Madrid și la Barcelona; nu toate orașele au consulat, deci uneori competența e în altă parte. Notificarea consulatului nu este automată: se cere expres. Consulatul nu alege avocatul, nu plătește onorariile și nu intră în fondul cauzei, dar poate verifica condițiile de reținere și poate anunța familia. Cel românesc are același tip de rol pentru cetățenii români.

Spania are aceeași oră ca Italia, deci convorbirile cu un avocat din Madrid sau din Barcelona se potrivesc ușor cu programul unui avocat italian. Predările se hotărăsc la Madrid pentru întreg teritoriul, ceea ce înseamnă că oricât de departe de capitală s-ar afla persoana, dosarul ajunge acolo. Dacă ea este într-un oraș de coastă sau într-o zonă agricolă, un corespondent local este necesar pentru ședințe, cereri și vizite, iar legătura cu Madridul se face prin acesta.

Termenii pe care îi veți întâlni într-un dosar spaniol

În actele din Spania și în discuțiile cu avocații apar aceste expresii; ele sunt în spaniolă sau în italiană, iar traducerea o obțineți de la avocat sau de la interpret.

• Reținere: privarea de libertate înainte de intervenția judecătorului; durata are o limită fixată de lege, socotită continuu, fără oprire de sărbători.
• Habeas corpus: cerere imediată de a verifica legalitatea reținerii, folosită mai ales când termenul a fost depășit.
• Judecătorul de instrucție: cel care decide, după audiere, dacă persoana este eliberată, eliberată cu condiții sau arestată.
• Cauțiune: măsură preventivă care există în Spania; se plătește o sumă și se respectă obligații, precum predarea pașaportului și prezentările.
• Libertate cu condiții: eliberare însoțită de obligații, fără plata unei sume mari.
• Predări și extrădări: se judecă la Audiencia Nacional, la Madrid, pentru tot teritoriul.
• Mandat european: instrumentul prin care Spania și Italia își predau persoanele căutate, fără etapă politică.

Dacă un termen de pe documentul dumneavoastră lipsește de aici, cereți explicația imediat. În spaniolă unele cuvinte arată familiar, dar au alt sens în procedura penală.

Fiecare dintre aceste cuvinte indică un moment al procedurii, nu un rezultat. Întrebați avocatul în ce moment sunteți și care este actul care urmează, pentru că timpul dintre ele este adesea scurt și nu iartă întârzierile.

Cum coordonăm apărarea între Spania și Italia

Încredințarea apărării se face printr-un mesaj la adresa avvmassimoromano@gmail.com sau printr-un apel la telefonul studiului. În mesajul de început ne trebuie unde este persoana, ce hârtii s-au dat și dacă există un dosar în Italia. Dacă aveți doar un nume și un oraș, pornim de acolo.

La discuția de început stabilim dacă este vorba de o faptă din Spania, de un mandat din Italia ori de o combinație între ele. Apoi căutăm un avocat din Spania, care cunoaște instanța și vorbește limba, și pregătim partea italiană: ce acuzație există, ce cerere a plecat, ce se poate spune. Apărătorul local și cel italian se coordonează ca să nu apară declarații contradictorii. Familia află după fiecare etapă un rezumat, ca să nu depindă de zvonuri.

Lucrăm în limba în care vă este cel mai ușor, iar actele străine vi le explicăm pe românește. Avem sedii la Roma, la Milano și la Napoli, ceea ce ne apropie de instanța italiană competentă. Pentru urgențe, telefonul este calea cea mai rapidă; mesajul scris vine apoi ca să fixeze ce s-a hotărât. Dacă familia nu are încă avocat local, putem indica un corespondent, iar onorariile și cheltuielile se stabilesc în scris, separat pentru fiecare țară.

Dacă persoana reținută a fost deja audiată fără avocat, spuneți-ne cât mai exact ce s-a declarat; de aici pornim pentru a corecta direcția apărării, fără a repeta greșeli.