Reținut în Portugalia sau în Irlanda

Alegeri după o reținere în Portugalia sau în Irlanda

Cea mai importantă alegere este cum vă pregătiți pentru audierea în fața judecătorului. În Portugalia, persoana este adusă în fața judecătorului în 48 de ore, iar acolo se decide asupra măsurilor. În Irlanda, intervalul poate varia, iar prezentarea la o instanță este locul unde se discută cauțiunea. În Portugalia ca și în Irlanda, ce spuneți devine parte din dosar, iar alegerea dintre a răspunde și a tăcea se face cu un avocat, nu fără sfat. Prețul tăcerii este o impresie de lipsă de cooperare; prețul unei declarații pripite este o contradicție ulterioară.

O altă alegere privește cauțiunea. Portugalia și Irlanda o cunosc, dar în Irlanda este calea obișnuită, iar în Portugalia există, însă regimul diferă. Dacă se cere cauțiune, trebuie dovedite legături stabile și dovezi că nu veți dispărea: domiciliu, familie, muncă. Un român care locuiește în altă țară și este reținut în vacanță are dificultăți în a le arăta, iar acolo apar întrebări practice despre cine plătește și cum.

Mai este alegerea avocatului. Un avocat local cunoaște instanța și limba, dar poate să nu cunoască dosarul din Italia sau din România. Un avocat din țara de origine cunoaște dosarul, dar nu poate pleda acolo. Soluția sănătoasă este ca avocatul local și cel din țara de origine să lucreze împreună.

Nu amânați decizia: orele de început sunt cele în care se stabilește ce urmează.

Cine ajunge să caute aceste țări

O familie de români, plecată în vacanță în Algarve, a fost oprită la aeroportul din Faro, iar tatăl a fost reținut din cauza unui mandat emis în Italia. Soția și copiii sunt într-un hotel, fără să știe unde este el și fără să vorbească portugheza. Caută urgent o persoană care să le spună ce trebuie făcut.

Un tânăr muncitor român, venit să lucreze într-un oraș din Irlanda, este oprit la un control și i se spune că împotriva lui există o cerere de predare. Nu cunoaște bine engleza juridică, iar rudele din România nu știu cum să trimită bani sau acte în Irlanda.

O femeie din Italia află că fiul ei a fost reținut la Lisabona pe baza unui dosar italian și vrea să știe dacă trebuie să zboare imediat. Nu știe ce limbă se vorbește în instanță, dacă are nevoie de un interpret sau dacă avocatul local poate fi plătit de la distanță.

Mai sunt cei care au rude în Dublin sau în Cork și care aud că acolo cauțiunea este uzuală, dar nu știu cum se aplică. Toți au nevoie să afle cum diferă sistemele, deși țările fac parte din Uniune.

Unii dintre ei află că ceea ce au făcut în Italia sau în România devine brusc o problemă într-o țară pe care abia o cunosc.

Ce se schimbă în viața celui reținut și a familiei

Reținerea într-un stat îndepărtat rupe viața imediat. Cine locuia în Italia sau în România își lasă locul de muncă, copiii, chiria. Lipsa de la serviciu poate duce la pierderea postului, iar banii trimiși acasă se opresc. Familia care nu a fost niciodată în țara respectivă trebuie să organizeze călătorii, cazare și traduceri, în timp ce își face griji pentru cel reținut.

În Portugalia, mulți călători ajung ca turiști, în Lisabona, în Porto sau în Algarve, iar o reținere în vacanță transformă o excursie într-o criză. Hotelul, mașina închiriată și bagajele rămân în urmă, iar cineva trebuie să le preia. În Irlanda, cei mai mulți vin la muncă sau în vizită la rude, iar viața lor are rădăcini mai adânci: locuință, contract, uneori copii la școală. Pierderea acestor lucruri cântărește altfel.

Irlanda nu face parte din spațiul fără controale la frontieră, deci intrarea și ieșirea se supun unor verificări specifice, ceea ce poate complica o eventuală eliberare. Portugalia face parte din acel spațiu, iar un român care circulă pe uscat sau cu avionul poate fi reținut într-un punct de trecere.

Familiile simt costul emoțional: nu știu limba, nu cunosc sistemul și primesc informații contradictorii. De aceea, o persoană de legătură în țară este de mare folos.

Mai apar și neînțelegeri între membrii familiei privind cine merge, cine rămâne și cine plătește.

Ce nu faceți când cineva este reținut acolo

Distanța și necunoașterea sistemului duc la greșeli. Iată ce se evită.

• Nu semnați nimic într-o limbă pe care nu o înțelegeți. Cereți un interpret și nu acceptați să semnați „pentru a ieși mai repede”.
• Nu așteptați ca consulatul să vă scoată. El nu poate obține eliberarea nimănui, iar timpul pierdut astfel nu se recuperează.
• Nu plătiți un avocat necunoscut, care vă contactează neinvitat, înainte să-i verificați identitatea și limba de lucru.
• Nu presupuneți că ce știți despre Italia se aplică acolo. Regulile despre arest, cauțiune și audiere diferă.
• Nu vorbiți despre dosar la telefon în locuri unde se poate asculta și nu trimiteți documente sensibile prin canale nesigure.
• Nu încălcați condițiile unei eliberări, de pildă obligația de a vă prezenta sau interdicția de a părăsi țara. Încălcarea închide orice posibilitate ulterioară.
• Nu presupuneți că cauțiunea se plătește pe loc. Ea depinde de decizia judecătorului și de legăturile dovedite, iar fără documente se refuză.
• Nu lăsați mașina închiriată sau bagajele fără ocrotire; cereți cuiva de încredere sau hotelului să le preia.
• Nu vă prezentați la o audiere fără interpret și fără avocat. Orice spuneți fără ele va fi greu de corectat.
• Nu postați vești despre reținere pe rețele; autoritățile locale și presa le pot folosi.
• Nu acceptați să plătiți „taxe” către persoane care se prezintă ca funcționari și cer bani în numerar. Cereți întotdeauna un act oficial.

Ce să aveți în mână când căutați ajutor

Un apel către avocat sau către autorități funcționează bine când datele sunt precise. Pregătiți-le dinainte.

• Numele întreg, data nașterii, cetățenia și numărul documentului de identitate al persoanei reținute, ca să fie identificată fără confuzie.
• Locul și ora reținerii: aeroportul, orașul, punctul de control. Din ele se vede ce autoritate este implicată și ce instanță este competentă.
• Orice document trimis de persoană: mandatul, procesul-verbal, citația, fotografiat clar, cu indicarea limbii.
• Datele avocatului local, dacă există, și limba în care lucrează. În Irlanda procedura se desfășoară în engleză, în Portugalia în portugheză.
• Informații despre dosarul din Italia sau din România de la care vine mandatul: hotărâri, citații, numele avocatului de acolo.
• Dovezi ale legăturilor persoanei: contract de muncă, domiciliu, familie. Judecătorul le cântărește la decizia asupra cauțiunii.
• Pașaportul sau cartea de identitate și copii ale lor, pentru că se cer în orice procedură.
• Biletele de avion, rezervările de hotel și închirierile, pentru a dovedi motivul sejurului și a organiza bagajele.
• Un contact de la locul de muncă din țara de rezidență, care poate confirma contractul și programul.
• Asigurarea de călătorie, dacă există, cu numărul poliței și al liniei de asistență, care poate acoperi unele cheltuieli.
• Medicamentele și afecțiunile cunoscute, scrise, pentru a fi comunicate la locul de detenție.
• Numărul liniei de asistență a băncii dumneavoastră, pentru blocarea cardurilor dacă sunt pierdute în timpul reținerii.

Întrebări de pus avocatului în Portugalia și în Irlanda

Pentru că Portugalia și Irlanda au sisteme diferite, întrebările utile le acoperă pe toate.

• În ce limbă se desfășoară procedura și am dreptul la un interpret pentru fiecare etapă?
• Cine a emis mandatul și pentru ce faptă? Pot obține o copie tradusă înainte de a decide?
• Pot cere cauțiune și ce legături trebuie să dovedesc? Ce sumă sau ce dovezi se cer, de regulă?
• Pot accepta predarea către Italia sau o pot contesta? Ce se pierde în fiecare variantă?
• Cum se coordonează avocatul local cu cel din Italia, astfel încât declarațiile să fie coerente?
• Ce se întâmplă cu documentele mele, cu mașina sau cu bagajele rămase la aeroport sau la hotel?
• Familia poate vizita persoana reținută și cum se organizează vizitele?
• Consulatul României poate face ceva concret și ce rol are față de apărarea mea?
• Care sunt diferențele practice între Portugalia și Irlanda în ce privește durata reținerii înainte de audiere?
• Pot fi eliberat în așteptarea predării, dacă dovedesc domiciliu și muncă în altă țară?
• Cine plătește interpretul și traducerea actelor din Italia? Se pot cere gratuit?
• Ce se întâmplă dacă accept predarea simplificată? Pierd vreo apărare?
• Pot fi vizitat de familie și în ce condiții? Se acceptă vizite din străinătate?
• În ce limbă mi se comunică documentele și pot cere traducerea lor în română?

Țări de la marginea Europei

Portugalia și Irlanda sunt la capetele opuse ale continentului, dar sunt departe de România și, în mare parte, și de Italia. Familia ajunge în general cu avionul, iar legăturile aeriene variază de la un oraș la altul: Lisabona, Porto și Faro sunt bine deservite, la fel Dublin, în timp ce alte orașe au zboruri mai rare. Orice călătorie costă și cere zile, iar pentru unii e greu de organizat în pripă.

Limba este altă diferență. În Portugalia, instanța lucrează în portugheză, iar engleza nu este suficientă pentru acte și declarații; este nevoie de interpret. În Irlanda se lucrează în engleză, ceea ce poate ajuta, dar vocabularul juridic al tradiției common law diferă de cel pe care îl cunoașteți din Italia sau din România, deci un interpret specializat rămâne util.

Consulatele sunt, de regulă, în capitale sau în orașe mari, iar competența teritorială se verifică. Nu vă bazați pe cel mai apropiat de locul reținerii. În Irlanda, o mare parte din români locuiesc în Dublin și în orașe din jur, dar asta nu înseamnă că reprezentanța poate interveni în proces.

Termenele și poșta dintre țări adaugă zile. Planificați convorbirile ținând cont de diferența de program și de timpul necesar traducerilor.

Zborurile se rezervă greu în pripă, iar prețurile cresc; familiile pregătesc din timp un buget și stabilesc cine merge.

Cum lucrăm când cineva este reținut în aceste țări

Cine ne contactează, familia sau persoana însăși, ne scrie la avvmassimoromano@gmail.com sau ne sună, cu datele persoanei și cu fotografiile oricărui act. În convorbirea inițială spunem ce urmează în orele următoare, ce se știe despre mandat și care este termenul cel mai apropiat. Dacă nu avem încă actele, începem cu ce există.

Studiul nu are sedii în aceste țări, deci coordonăm lucrul cu un corespondent local, ales după limba procedurii și după locul reținerii. Noi ne ocupăm de partea italiană: dosarul din care vine mandatul, motivele care s-ar putea invoca împotriva predării, pregătirea unei eventuale predări. Apărarea din țara de reținere și cea italiană sunt ținute în acord.

Convorbirile se poartă în română sau în italiană, cu interpret la audieri, iar traducerile se organizează din timp. Studiul are sedii la Roma, la Milano și la Napoli.

Nu promitem cum va decide judecătorul din Portugalia sau din Irlanda ori autoritatea din Italia. Spunem ce se poate susține, ce lipsește și ce riscuri există. Onorariul se stabilește în scris, pe faze, iar costurile corespondentului se discută dinainte.

Dacă persoana este dusă la instanță fără avocat, cerem imediat să se numească un avocat și facem legătura cu el. Pentru Irlanda ținem cont de tradiția common law; pentru Portugalia, de procedura apropiată de cea continentală.

Cuvintele din actele acestor țări

Hârtiile primite din aceste țări folosesc termeni care se repetă. Cauțiunea este suma depusă prin care se poate cere libertatea provizorie; ea există în Portugalia și în Irlanda, dar în Irlanda este calea obișnuită, iar în Portugalia are un regim propriu. Common law este tradiția juridică a Irlandei, în care procedura se construiește în jurul audierii și al precedentelor.

Civil law este tradiția Portugaliei, apropiată de cea italiană și de cea românească. Mandatul european este decizia judiciară prin care o persoană poate fi predată între statele Uniunii. Predarea către Italia este transferul persoanei către autoritățile italiene, în urma unui asemenea mandat.

Instanța competentă este cea care examinează arestul și predarea. Avocatul este cel care apără în fața acelei instanțe și poate fi, în același timp, cunoscător al limbii. Dacă un termen din acte nu vă este clar, cereți traducerea lui în română înainte de a vorbi cu cineva.

Audierea în fața judecătorului este momentul în care se decide dacă arestul se menține. Interpretul este persoana care traduce întrebările și răspunsurile; în Portugalia și în Irlanda aveți dreptul la interpret. Dreptul la avocat înseamnă că puteți fi asistat încă de la început. Predarea este trimiterea persoanei în statul care a emis mandatul.

Statul solicitant este cel care a emis mandatul, iar statul de executare este cel care îl pune în aplicare.