Madrid și Barcelona: două sisteme, o țară

Alegeri de făcut între comisariat și audierea în fața magistratului

Reținerea în Spania vă lasă puțin timp de gândit, dar vă pune în fața unor bifurcații reale. Fiecare are un preț și un moment după care nu mai poate fi reconsiderată, așa că merită cunoscute dinainte, nu în timp ce un agent vă întinde un formular.

• Limba în care mergeți mai departe. La Barcelona procedura se poate desfășura în catalană, iar actele pot fi redactate fie în catalană, fie în spaniolă. Aveți dreptul să cereți un interpret care să vă traducă în română. Prețul cererii este că poate fi nevoie să așteptați până sosește interpretul; prețul tăcerii este că semnați ceea ce nu ați înțeles și că o declarație prost tradusă rămâne în dosar.
• Avocatul din oficiu sau cel ales de familie. Cel din oficiu este disponibil imediat și cunoaște comisariatul, dar nu știe nimic despre viața dumneavoastră. Cel ales poate fi coordonat cu un apărător din Italia, dar uneori ajunge târziu. Dacă familia nu a găsit pe nimeni, nu refuzați asistența din oficiu până sosește altcineva: lipsa oricărui avocat este mai periculoasă.
• Cauțiunea. Spania cunoaște cauțiunea, spre deosebire de Italia. Dacă judecătorul o stabilește, familia poate fi chemată să adune o sumă într-un timp scurt. Prețul este că banii pot rămâne blocați multă vreme, iar alternativa este detenția până la o nouă decizie. Nu trimiteți bani nimănui înainte de a ști exact cui, unde și pentru ce.
• Dacă există un mandat european: consimțământul la predare grăbește plecarea în Italia, dar este foarte greu de retras; opoziția păstrează dreptul de a fi auzit și prelungește detenția în Spania până la o hotărâre luată de o instanță centrală din capitală.

Cea mai frecventă greșeală este amânarea: cine așteaptă „să vadă ce se întâmplă” descoperă că termenele au curs deja și că hotărârile au fost luate în absența lui. Alegeți conștient, chiar dacă alegerea este să cereți un termen.

Cine caută pagina: din Madrid, din Barcelona sau de pe drumul spre graniță

Situația cea mai frecventă este a unei familii din România care a primit un telefon scurt de la o rudă aflată în Spania, urmat de tăcere. Nu știți dacă persoana a fost dusă la un comisariat al poliției naționale, al gărzii civile sau, în Catalonia, al corpului autonom. Nu știți dacă a fost deja prezentată unui magistrat și nu aveți un număr la care să sunați. Căutați informații într-o limbă care nu e a dumneavoastră, la ghișee care se închid.

Altă situație este a unui român care lucrează de multă vreme în Spania, în hoteluri, în construcții, în agricultură sezonieră sau în îngrijirea persoanelor, și care a fost oprit la un control rutier, într-un aeroport sau într-o gară. În funcție de oraș, reținerea poate veni de la forțe diferite, cu proceduri diferite, iar persoana nu știe nici măcar cui să-i ceară lămuriri.

Mai este cel care trăiește în Spania, dar are în urmă un dosar italian, și află că împotriva lui s-a emis un mandat european. Pentru el, Madridul este locul în care se hotărăște dacă va pleca spre Italia, chiar dacă reținerea s-a petrecut la Barcelona. Familia din România, cea din Spania și cea din Italia pot avea informații diferite, iar sarcina de început este să adune totul într-un singur loc.

Pentru toate aceste situații, ideea comună este simplă: orașul în care sunteți reținut dictează cine vă reține, în ce limbă vi se vorbește și unde se hotărăște ce urmează.

Cum se schimbă viața de zi cu zi a unui român care locuiește în Spania

În Spania trăiește o comunitate românească numeroasă, iar mulți au ajuns acolo pentru muncă: ospitalitate, construcții, agricultură, comerț, îngrijire. Pentru aceștia, o reținere nu înseamnă doar un episod penal, ci o rupere a vieții de zi cu zi. Angajatorul nu așteaptă, iar în sectoare cu program flexibil absența se înlocuiește repede. Chiria, de obicei împărțită cu alți colegi, rămâne de plătit, iar locul din cameră poate fi ocupat de altcineva până vă întoarceți.

Familia care depinde de banii trimiși din Spania simte imediat schimbarea. Remitențele se opresc, dar cheltuielile de acasă continuă: rate, medicamente, școală. Un copil lăsat în grija bunicilor, în România, aude doar că „tata e plecat” și nu înțelege de ce telefonul nu mai sună.

La Barcelona, orașul turistic, portul și cartierele de petrecere produc multe dosare ale unor oameni care muncesc seara și noaptea. O ceartă într-un local sau un control de noapte poate deveni un dosar penal peste noapte. La Madrid, hub-ul de transport, o oprire la aeroport sau într-o gară mare poate lăsa persoana fără bilet de întoarcere, fără bagaje și fără știrea familiei.

În toate cazurile, actele rămân în mâna autorităților: documentul de identitate, pașaportul, telefonul. Fără ele, persoana nu poate nici să muncească, nici să călătorească, nici să dovedească cine este când se prezintă la bancă sau la consulat.

Ce nu faceți în orașul în care v-a oprit poliția

• Nu semnați nimic în spaniolă sau în catalană fără traducere. Un rând semnat într-o limbă pe care nu o înțelegeți poate fi folosit mai târziu ca recunoaștere sau ca renunțare la un drept.
• Nu spuneți „așa se face la noi”. Explicațiile despre obiceiuri din România sau despre cum se petrec lucrurile între cunoscuți nu au greutate în fața unui magistrat și pot fi citite ca o recunoaștere.
• Nu refuzați interpretul din politețe. Dacă înțelegeți câteva cuvinte în spaniolă, nu înseamnă că urmăriți o audiere; cereți interpret pentru fiecare act important.
• Nu trimiteți bani rudelor sau „unor cunoscuți ai avocatului” înainte de a verifica. Cauțiunea se plătește într-un cont al instanței, nu în mâna unui om care promite că „rezolvă”.
• Nu cereți unei rude din Spania să vină la comisariat să „lămurească”. Poate fi la rândul ei interogată, poate fi întrebată despre statutul ei și poate spune lucruri care vă dăunează.
• Nu publicați nimic și nu comentați în grupurile românilor din oraș. Comunitatea este mare și mesajele circulă repede; ele pot ajunge și la cei care instrumentează dosarul.
• Nu părăsiți orașul fără să întrebați. Dacă ați fost eliberat cu obligația de a vă prezenta, plecarea la Madrid sau la Barcelona înainte de termen atrage consecințe.
• Nu vă certați cu agenții și nu ridicați tonul. Un incident în cursul reținerii poate adăuga o acuzație nouă, iar familia va suporta consecințele.

Ce documente aduce familia avocatului din Madrid sau din Barcelona

Un avocat care apără un român într-un oraș spaniol are nevoie de hârtii pe care el nu le poate obține singur. Trimiteți, în fotografii clare și într-un singur mesaj:

• cartea de identitate și pașaportul, față și verso, fără degete peste date, pentru a dovedi imediat identitatea;
• adresa din Spania și o dovadă a ei: contract de închiriere, factură de utilități, adeverință de la proprietar, deoarece o adresă stabilă cântărește când se hotărăște dacă persoana rămâne liberă sau nu;
• contractul de muncă, ultimele fluturașe de salariu și numele angajatorului, care arată că persoana are o viață organizată;
• dovezi ale legăturilor din România și Italia: certificate de căsătorie și de naștere, adresele rudelor, orice document care arată că persoana se va prezenta când este chemată;
• orice act primit de la autoritățile spaniole sau italiene până acum: citații, procese-verbale, mesaje din partea poliției;
• numele comisariatului, data reținerii, numărul dosarului, dacă au fost comunicate;
• lista medicamentelor luate zilnic și orice act medical, mai ales dacă persoana urmează un tratament;
• datele unei persoane de încredere din oraș, care poate duce haine, medicamente sau acte, fără să ofere versiuni despre ce s-a întâmplat.

Dacă familia nu are toate aceste acte, trimiteți ce aveți. Un dosar cu documente parțiale este mai util decât un dosar care așteaptă să fie perfect.

Spania, România și Italia: limbi, fus orar, consulate

Un dosar spaniol al unui român poate atinge mai multe țări și mai multe limbi. Faptele se petrec în Spania, familia este în România, iar un eventual mandat sau un dosar mai vechi vine din Italia. Fiecare document trebuie să circule în limba potrivită: actele spaniole se traduc în română pentru persoană și pentru familie, iar cele cerute de autoritatea italiană trebuie traduse în italiană. Traducerile nu sunt o formalitate: un termen procedural redat greșit schimbă ceea ce înțelege cel care decide.

La Barcelona, unele acte pot fi în catalană, ceea ce adaugă o limbă pe care nici persoana, nici familia, nici avocatul italian nu o stăpânesc de regulă. Cereți ca documentele importante să fie livrate și în spaniolă, nu doar în catalană, pentru a facilita traducerea în română. La Madrid, limba este spaniola, iar engleza rareori ajunge pentru un act procedural.

Fusul orar este puțin diferit între Spania și România, dar nu se pierde mult timp la telefon; în schimb, programul birourilor și al instanțelor este diferit de cel românesc, iar pauza de prânz se întinde mai mult. Consulatul României competent pentru oraș poate informa familia, elibera acte și verifica unde este persoana, fără să angajeze avocat sau să intervină în fond. Verificați care birou consular este competent pentru Madrid, respectiv pentru Catalonia, pentru că nu toate orașele au același oficiu. Apărătorul din Italia coordonează cu cel din Spania ceea ce se declară, ca să nu apară contradicții.

Cum se organizează studiul pentru un român reținut în Spania

Contactul se face prin e-mail, la avvmassimoromano@gmail.com, sau prin telefon, la numărul de pe pagină. Dacă persoana este reținută, un membru al familiei trimite ce știe: numele întreg așa cum apare în act, orașul, comisariatul, ziua reținerii, forța care a intervenit. Orice informație, chiar dacă pare fragmentară, ajută la localizarea persoanei.

În convorbirea de început, studiul urmărește câteva lucruri: unde este persoana, dacă a fost deja prezentată unui magistrat, ce avocat are și dacă dosarul are o latură italiană. Pe baza răspunsurilor, se stabilește cine contactează apărătorul din Spania, ce documente se trimit și ce nu trebuie spus până când acesta ajunge. Studiul lucrează alături de avocatul local, nu în locul lui: îi transmite informațiile care vin din Italia sau din România și explică persoanei, în română, ce se petrece.

Comunicarea se poate face prin mesaje cu fotografii, iar actele sunt explicate în cuvinte obișnuite. Studiul are sedii la Roma, Milano și Napoli și poate fi contactat și în afara programului obișnuit atunci când reținerea nu poate aștepta. Onorariul se stabilește în scris, înainte de începerea lucrului. Niciun rezultat nu este promis; se spune ce se poate cere, cu ce risc și în ce ordine, iar familia primește informații regulate despre ce s-a făcut și ce urmează.

Întrebări specifice pentru o reținere la Madrid sau la Barcelona

• Cine m-a reținut: poliția națională, garda civilă sau corpul autonom din Catalonia, și cum aflu unde sunt înscris în registrele lor?
• În ce limbă se va desfășura audierea și am dreptul să cer spaniola, chiar dacă suntem în Catalonia?
• Cum cer un interpret în română și cum consemnăm că l-am cerut, dacă nu ni se răspunde imediat?
• Există cauțiune în cazul meu, cine o stabilește, în ce formă se plătește și ce se întâmplă cu ea dacă respect condițiile?
• Dacă sunt eliberat, pot părăsi orașul sau țara, și ce documente îmi sunt reținute?
• Dacă există un mandat european, unde se hotărăște predarea și ce pot spune în fața instanței?
• Cum comunică avocatul din Spania cu cel din Italia, ca să nu apară declarații contradictorii?
• Consulatul poate anunța familia și cum îi cer să facă acest lucru?
• Ce se întâmplă cu serviciul, cu chiria și cu mașina mea cât timp sunt reținut?
• Dacă familia vrea să vină în Spania, ce acte trebuie să aducă pentru a putea vorbi cu mine sau cu avocatul?
• Pot cere corectarea declarației date la comisariat, dacă a fost tradusă greșit sau luată în grabă?
• Ce se întâmplă cu un eventual dosar italian cât timp sunt reținut aici?

Cereți răspunsurile într-o formă pe care o puteți păstra: un mesaj scris sau o notă a convorbirii, trimisă pe e-mail.

Termenii spanioli și italieni care apar în dosar

Pe actele care circulă între Spania, România și Italia, cuvintele se amestecă. Câteva revin des.

• Mossos d'Esquadra — corpul de poliție al Cataloniei; este poliția care intervine cel mai des la Barcelona, în locul poliției naționale.
• Policía Nacional / Guardia Civil — poliția națională și garda civilă; la Madrid intervin cu precădere acestea.
• Mandato d'arresto europeo — mandatul european, folosit pentru predarea unei persoane căutate între state din Uniune; se hotărăște de o instanță, nu de un guvern.
• Cauzione — cauțiunea, o sumă depusă pentru a rămâne liber; în Spania există, în Italia nu.
• Estradizione — procedura de predare pentru state din afara Uniunii; nu se aplică între Spania și Italia.
• Consolato — oficiul consular; poate informa familia și elibera acte, dar nu apără și nu hotărăște.
• Interprete — interpretul; aveți dreptul la interpret pentru actele importante și la traducerea celor esențiale.
• Convenzione di Vienna — tratatul care vă dă dreptul să cereți ca reprezentanța țării dumneavoastră să fie informată de reținere; nu se întâmplă automat, trebuie să cereți expres.
• Difensore — apărătorul; cereți numele lui, un număr la care îl găsiți și confirmarea că are acces la dosar.

Dacă un cuvânt nu este tradus în actele pe care le primiți, nu semnați și nu răspundeți până nu cereți o lămurire: într-o limbă străină, un singur termen poate ascunde diferența dintre o măsură ușoară și o măsură grea.